CULTURA P R I M - R E D A E I « R :

C O A S T . С Е Н А Л - R A C O V I ^ A . R E D A C Ţ I A : C A J J E A D O R O B A N Ţ I L O R Ko . 1 0 .

T E U E F O M Mo. 1 5 - 7 « .

Ëiimiineazu-te şl vei Ii! — Woeste şi vei pu tea !

A D M I N I S T R A Ţ I A . : C A ţ J B A . D < f o o B A t t f l L O R 1 0 XiaLEFOáT S o . 1 5 - 8 8 . I AIVUL, I D . BfRTIa d O .

A P A B E Î N Г І Е О А В В D O H 1 I T K O À .

P e n t r u g a z e t a T r a n s i l v a n i e i " Nu de mult, am cetit într'un organ de peste munţi

un articol intitulat „Presa românească în Ardeal". Ni se spunea că asistăm la o adevărată tragedie, „foile româneşti nu sunt cetite de intelectualii români, iar presa maghiară sau evreo-maghiară trăeşte cu sprijinul puternic al cetitori­lor români''. (Conştiinţa Românească, 8 Sept. 1023) Tar ca urmare ni se anunţă încetarea vechiului organ„Ga teta Transilvaniei".

Nu ştiu cum va fi fost privită această veste în Ardeal. Pentru noi însă, cei din vechiul regat, ca a fost nu se poate mai dureroasă.

Bătrâna Gazetă, împreună cu „Convorbiri Literare" erau cele mai vechi publicaţiuni româneşti. De ani şi ani de sile, cei care treceau munţii pe la livaşov erau obişnuiţi să facă un pas şi prin redacţia organului de care se legau cele mai scumpe amintiri ale luptelor nationale. Ce de suferinţe, ce de jertfe, ce de umiliri şi apoi ce biruinţe. Iu 1913, după campania din Bulgaria, nu era oare bătrâna Gazetă care CEREA AUTONOMIA ARDEALULUI?

De la Bariţin şi Mureşianu până în silele războiului mare şi în ceasul istoric al Unirii, când a lipsit foaia re­naşterii noastre politice de a-şi face datoria?

Si azi, când şi în Ardeal şi în alte colţuri ale pămân­tului românesc an răsărit atâtea publicaţii îndoelnice, toc­miţi azi „Gazeta Transilvaniei" e menită să dispară din lipsă de cetitori?

Grozavă pildă de nerecunoştinţa şi grozavă lipsă de grijă pentru viitori

Cel ce scHe aici nu are nici o datorie personală faţă de foaia osândită la moarte. Ca Român se simte însă nu se poate mai mâhnit când vede că intelectualii români adună „tnii de lei de la streini şi de la Români pentru ajutorarea presei maghiare", iar vechiul organ al luptătorilor din vre­mea cea grea e lăsat să cadă ca o petecă netrebnica.

Ce tor fi zicând Saşiii? Până acum le puteam pune înainte o foae veche, (care

in curând avea să împlinească suta de ani) şi puteam dovedi chiar celui mai mic Hans că nici ..Valahii" n'uu dormit în Ardealul unde ei se simt ca singura lumină a ţării. De aci înainte, vechiul steag fiind aruncat în gunoi u, c,u drept cu­vânt Saşii, Ungurii şi toţi neromânii vor putea spune Ro­mânilor :

— Zadarnic vă făliţi cu situa jiu voastră de întemeietori ai Statului, toi sunteţi butii numai să ascultaţi, nu să porunciţi. Cât timp aţi fost

iobagi, aţi muncit şi, de nevoie, aţi cveiat câteva arme de luptă culturală si economică. Azi insă când v'aţi suit pe scaun, aţi aruncat armele în aunoiu... Lupta nu e de voi. Energia mnneii încordate vă lipseşte; suve­ranitatea sufletului veşnic, neadormit şi constructiv vă lipseşte... Sunteţi din soiul celor ce se lasă pe tânjală. Prin urmare, nu e şi nu poate fl al vostru statul acesta!

Iată ce gânduri grozave ar putea trece prin mintea ce­lor care sunt martori la actul de trădare pe care noi Românii îl săvârşim faţă de cel mai vechiu organ de luptă, al româ­nismului !

De aceea, toţi cei care n'am uitat ziua de eri şi se mai aândesc şi la ziua de mâne, au acuma o grabnică datorie de împlinit: SÄ FACĂ ORI-CE JERTFĂ SPliE A DUCE MAI DEPARTE OitGANVL DE CARE SE LEAGĂ PRESTI­GIUL POLITICEI NOASTRE ÎN ARDEAL.

Dacă nu, atunci se vor dovedi deplin adevărate mărtu­risirile de altădată ale Gazetei : „că intelectualii români au în mare parte un suflet maghiarizat"—cum dovedeşte şi mărturisire-a , Conştiinţei Romaneşti" că „presa maghiara ean evreo-maghiară trăeşte c» »prijinnl fiuternUr al cetito­rilor români".

Să fie deci ştiut că pieirea Gazetei înseamnă abdicarea de bună voe de la limba şi demnitatea noastră ca popor.

S. MEHEDINŢI, prof. la Univ. din Bucureşti

R o m â n i i d i n *S ва;*о*Іа v i a E i n e c e r ş c o a l ă ş i

Fie pe urma tratatelor de pace, fie •pe urma împrejurărilor vitrege atât de. prilejuite in istoria dezvoltării noastre ca neam, 'împlinirea idealul ni visat de veacuri nu u cuprins in hotarele Ho-mâniei-Mari, tot ce e suflet românesc şi viaţă românească. Câteva sute de mii de români au rămas răs/eţiţi in a-fară hotarelor. Câteva sute de mii de fraţi au rămas fără sprijin si aşteaptă cu înfrigurare un ajutor din partea noastră, o celor „liberi."

int-r'adevăr, paralel cu consolidarea statului nostru înlăuntrul hotarelor stabilite prin tratatele de pace, tot niai imperios şi mai actuală se impune a-r.eastă -problemă a românilor din afara hotarelor. H uşor de înţeles, cu in îm­prejurările de astăzi şi mai ales în ve­derea raporturilor de bună vecinătate ce trebue. să păstrăm, nu se poate corbi de o rezol vire definitivă, a acestei pro­bleme, aşa cum ea s'ar putea rezolvi defini t iv. Prin urmare soluţia trebue să se îndrepte d e o c a m d a t ă in a sprijini deaproapé încercările eroice făcute de fraţii noştri pentru menţinerea culturii şi şcolii româneşti.

* * *

De curând, cei peste lőO.OOO români din partea Banatului jugoslav au în-

C r o n i c i b o c u r e ş t e n e C o m e m o r a r e a lui Gheorghe

Lazăr , m a r e l e dască l al r o m â ­n i smu lu i , care s'a coborît de pes te m u n ţ i , ca să re învie în ţa­r a r o m â n e a s c ă d ragos tea de în­v ă ţ ă t u r ă în l imba r o m â n e a s c ă , a fost s ă v â r ş i t ă cu m u l t ă însu­fleţire în Capitală.-

Oficiali tatea, c lerul , corpul di­dact ic , T e a t r u l Naţ iona l , — toa­ta in t e l ec tua l i t a t ea s'a s t r â n s , a t â t l a servic iu l rel igios delà Sf. Mitropolie, câ t şi l a S t a tu i a lu i Gheorghe Lază r de pe Bulevard , .şi la s e r b a r e a de d u p ă a m i a z ă delà T e a t r u l Na ţ iona l , şi în cu­v â n t ă r i p l ine de d ragos te de neam, s 'a scos în ev iden ţa m a ­ri le mer i t al lui Gheorghe La­zăr, ca în temeie to r a l cu l tu r i i r o m â n e ş t i în Ţ a r a R o m â n e a s c ă .

#

Cu veni rea toamnei , societă­ţile cu l tu ra l e ş i-au r e l u a t acti­vi tatea, r e î ncepând ş i ru l de şe­zător i cu l tu ra l e , cu scopul de a r ă s p â n d i în popor d o r i n ţ a de a se cu l t iva sufleteşte, — p r i n confer inţe şi cet i r i l i t e ra re .

Astfel, soc ie ta tea de c u l t u r ă .şi educa ţ ie ce tă ţ enească „Ţara mea" , a ţ i n u t î n t â i a sa şeză toare cu l tu ra l ă , în localul său , d in Str . Leon Vodă No. 2, când sem­n a t a r u l aces tor cronici , în cal i­t a t ea s a de sec re ta r -genera l a l societăţ i i , a vorbi t desp re „Cul­tura şi educaţia cetăţenească." A u r m a t apoi o pa r t e a r t i s t ică-l i t e ra ră .

P r i n s t ă r u i n ţ a societăţ i i , s'a în temeia t şi o Bancă p o p u l a r ă , tot cu n u m e l e de „Ţara mea", care şi-a început ac t iv i t a t ea de­là 1 Octombrie .

De-asemenea, o a l t ă societate c u l t u r a l ă „Zorile" a ţ i n u t D u m i ­necă 7 Oct., o şezătoare în sa la de muzică a l iceului „Gh. La­zăr", i a r D u m i n e c a t r ecu tă , a vorbi t d. C. Ionescu, d i rec to ru l l iceului „Gh. L a z ă r " şi m e m b r u de onoa re a l societăţ i i , des­p r e : „Zorile noastre cultura­le." Socie ta tea „Zor i le" a des-vol ta t o i n t ensă ac t iv i t a te cul­t u r a l ă a n u l t r ecu t şi ne aş tep­t ă m şi a n u l aces ta la o in tens i ­ficare a p r o p a g a n d e i sale cu l tu­ra le .

O a l t ă societate , „Asociaţia bunilor meseriaşi , muncitori şi mici funcţionari din culoare de galhen", şi-a r e începu t ş i ru l şe­zător i lor sale cu l tu ra l e , ţ i n â n d D u m i n e c ă 7 Oct., î n t â i a şezătoa­re în localul şcoalei p r i m a r e d in Calea Doroban ţ i lo r No. 1 8 5 .

D. Georgescit Goeşti, d i recto­ru l „Univers i tă ţ i i P o p u l a r e " , a ţ inu t o confer inţă , cu ca rac te r religios, vorb ind despre : „Viaţa ş i învăţătura Domnului nostru î s u s Hristos." Confer inţa a fost înso ţ i tă şi de p roec ţ iun i lumi­noase .

Corcetaşi i bucureş ten i , c redin­cioşi devizei lor „Gata or icând" , se p regă tesc să-şi r e înceapă ac­t iv i t a tea lor pe anu l cercetăşesc 1923—1924.

Tiner i i cari doresc să facă pa r t e d in aceas tă f rumoasă mişca re a t ine re tu lu i , pot cere l ămur i r i , în ce pr iveş te înscr ie­ri le, la sec re t a r i a tu l cohortei „Păstorul Bucur", Calea Doro­banţ i lo r No. 32, Vinerea şi Sâm­băta , delà orele 6—8 seara .

De-asemenea se pot înscrie , ca m e m b r i seniori , or icine do­reş te să spr i j ine mişca rea cer-ce tăşească .

In tă r ie din Occident se dă o deosebi tă a t en ţ i e cu l tu r i i m u ­zicale a poporu lu i , a şa că nu p a r e cur ios să vezi pe u n s imp lu l uc r ă to r u r m ă r i n d la operă, cu notele în m â n ă , cân tecul pe ca­re a r t i s t u l îl c â n t ă pe scenă.

La noi , luc ru r i l e n u s tau toc­m a i a şa de bine, şi ch iar in te­lectual i i , t recuţ i p r in şcoli, nu pot c â n t a la p r i m a vedere, d u p ă note , u n cân tec .

De aceia, t r ebue p r i m i t ă cu m u l t ă s impa t i e in i ţ i a t iva socie­tă ţ i i muzica le „Cân ta rea Româ­niei" , ca re de là 1 Octombrie , â început la sediul ei, d in Bulev. E l i sabe ta No. 32, etaj I I I , u n cu r s de teorie şi solfegii şi a l tu l de educaţ ie muz ica lă .

Cursur i l e s imt publ ice şi nă­dă jdu im că vor avea r ă s u n e t p r i n t r e cei dornic i de muzică .

* „Cartea Românească, m a r e a

casă de ed i tu ră , ce a da t o deo­sebi tă a t e n ţ i u n e ed i tă r i i scrie­r i lor l i te rare româneş t i , va ţ ine şi a n u l aces ta u n concurs cu premi i , p e n t r u cele ma i b u n e scrier i r o m â n e ş t i . P r emi i l e ce va aco rda s u n t în va loare de 113.000 lei.

Cei ce vor să ia pa r t e la aces t concurs , vor p u t e a avea l ă m u r i r i în ce pr iveş te subiectele şi con-di ţ iun i le aces tu i concurs , ad re -s ându - se d i rec ţ iune i „Car tea Românească" , Bulev. Acade­miei No. 3.

T. 6. 8T0ENESCÜ

s l o v ă r o m & n e a s e a

B I S B R I C A - D I $ 5 А Г « * Ш А І

r u n d a re române?ti ,>în caro să se crea­scă e o n d u c ă t o n i Щ mâ ine a i aces te i păr-ţî dc ţa ră românească . E un vis fnmns de reatizar&i căruia se leagă îusăş existenţa etnică a clementului românesc subjftgat^ßolo.

Autorităţile şcolare din ţară'au mai mult decât daforiaisu sprijinească şi

A L T A R U L BISERICEÍ DIN SAN-M1HAI

ceput o viguroasă 'mişcare culturală românească. Dar însufleţirea patriotică se isbeşte de multe lipsuri şi greutăţi materiale. Puţinii fruntaşi intelectuali' rămaşi sub stăpânirea sârbească sunt hotărîfi totuş să ducă la frumoasă is-bândă această ofensivă culturală ce echivalează cu un adevărat apostolat naţional.

Din scrisorile ce-am primii din Iu­goslavia şi din convorbirile ce-an> pu­tut avea cu diferiţi intelectuali veniţi din Iugoslavia am înţeles că au înce­put să se arate şi roadele acestei munci. A.şade pildă „reuniunile cultu­rale" ce s'au înfiinţat in numeroase comune fruntaşe româneşti au fost îm­brăţişate de popor cu un entuziasm mult promiţător, iar resoluţia congre­sului studenţilor români din .Iugoslavia ţnut la începutul lunii Septembrie în Sân-Mihai (Torontóiul sârbesc) prin ca­re se cerea, ridicarea interzicerii con­tinuării studiilor în România, pentru românii cetăţeni jugoslavi, a fost so­luţionată favorabil de guvernul din Belgrad, mai ales în urma intervenţii* lor energice ale bravului luptător dr. I. Jianu, singurul deputat român din Iugoslavia.

Pentruca succesul să fie însă com­plect, avem si noi datoria săi ajutăm şi să le susţinem r e s i s t en ţa . Şi când spun acest cuvânt mă simt dator să precizez şi o situaţie.

Vecinii noştri de peste Dunăre în tratamentul lor faţă de minorităţile et­nice nu arată aceiaş toleranţă pe care o arătăm noi. Guvernul jugoslav ur­măreşte în mod sistematic şi fără nicio deosebire desnaţionalizarea minorităţi­lor. Cele de mai jos ilustrează destul de bine mijloacele de cari se serveşte. Aşa, cu prilejul reformei agrare, pe lângă că nu a împroprietărit nici un cetă­ţean minoritar, dar a mers şi mai de­parte, confiscând pământul şcolilor şi bisericilor, aducând în aceiaş timp co­lonişti de prin văgăunile munţilor (aşa numiţii „dobrovoleţi" ) oameni neprice­puţi la lucrul pământului, cari au fost încartiruiţi in casa şi la masa bieţilor gospodari băştinaşi.

O deosebită râvnă se pune intru sâr-bizarea şcolilor, adoptându-se un pro­cedeu pur şi simplu ingenios. Anume se pune asupra satelor un impozit enorm aşa zis pentru „susţinerea şi-reparaţia" şcolilor. Primăriile au obiec­tat că sumele impuse (200—500.000 lei) sunt exagerate. Această obiecţhtne autorităţile an interpretat-o ca o decla­raţie de renunţare la şcoală, dispunând statificarea imediată.

E de prisos continuarea acestor exemple. In aceste meniuri de prea multă vorbărie se aşteaptă din partea noastră o soluţie practică. Intelectualii români din Iugoslavia au ajuns la un punct de capitală importanţă a pro­gramului lor: în f i in ţa rea unoi şcoli se-

să urmărească de aproape aceste vigu­roase manifestări de vitalitate şi tena­citate naţională.

Şi poate mai curând decât interven­ţia oficială, ar avea cuvântul iniţiativa narticulară.

10AN 1STRATE

F a c t o r i i Importanţ i în cul tura poporu lu i de là ţarii Locuitorii oraşelor se găsesc în

mijlocul agkgţiei vieţii publice într'o continuă, mişcare şi comunicare in­telectuală; ei au la îndemână toate mijloacele de c u l t u r ă ' şi c i v i ­l i z a ţ i e .

Nu e tot aşa şi eu ţărănimea. In locurile mai depărtate găsim pe fi îi acestei ţări petrecân'du-şi "viaţa fiţi ă nici un stimulent intelectual. Şi nimeni nu poate zice că poporul nostru delà ţară nu e înzestrat cu însuşiri sufleteşti ca şi ceilalţi fii ai ţării de pe la oraşe. Ce comoară preţioasă nu se manifestă în poe­zia populai ă şi ce frumuseţe în măiestritele ţesături ale ţărance­lor noastre! Şi deaceea, e de da-tovia noastră a tuturor să nu lăsăm ça aceşti oameni de treabă şi voi­nici să lâncezească iu întunericul

Toţi eaută sa se folosească de puterile .viguroase şi rodnice ale ţărănimii. Ţăranii, cari formează temelia acestei ţări, îşi plătesc şi ei regulat dările către stat; ei dau a*matei contingentul çel mai mare; in războiul pentru întregirea nea­mului au uimit lumea cu vitejia lor; din sânul 1er se regenerează necontenit forţele pierdute în lup­tele intelectuale, economice, indus­trie, şi altele.

Şi să mărturisim sincer, ce au ei în schimb?

Nu tăgăduim, de diferite guverne, cari au venit la cârma statului, s'au luat oarecari măsuri de îm­bunătăţirea stării lor economice, sociale şi politico, dar ceeace s'a făcut nu e deajuns. Trebuie să li se dea o cultură mai profundă, mai întinsă, mai cumpănită, care să pună pe ţăran în stare, ea şi atunci (and îi lipseşte călăuza, să poată şi siingur găsi cu uşurinţă dreapta e'aje şi alege mijloacele proprii de a-şi îmbunătăţi soarta şi de a se perfecţiona.

Avem şcoli şi şcoalele se tm-nulţet-e mereu, însă cu toate şeoa-leîe exisUnte nevoile culturale ale poporului nu se pot satisface. La vârsta da. 12—14 ani copilul părâ-seşle şcoala, şi h. această vârstă el intră într'un mediu în care se vede Іірза unei influenţe bune, educative.

Şi tocmai acum tânărul ar fi în suire să priceapă unele chestiuni sociale; deacum până la majorat ar putea înţelege 4a chestiunile morale, economice, industriale, cari ar trebui să le vedem înflorind şi pe la ţară.

Dacă aruncăm privirea noastră scrutătoare pe t e r e n u l c u l t u r i i massei poporului, ni se prezintă o icoană de descurajare, de nemul­ţumire, în multe privinţe. De a înlătura cât mai grabnic aceasta, este de datoria noastră, altfel rău]

A N D M I N U N A T Un gând b u n s'a n ă s c u t în­

t r ' un créer omenesc — vedeţi , se pot născoci şi gândui ' i b u n e din p a r t e a oameni lor ! — u n g â n d bun , care a r t r ebu i să fie t ă lmăc i t şi pe la noi, la l u m e şi ţară . Ascu l t a ţ i :

In 28 Octombrie ă. c. îşi ser­bează Republ ica Cehoslovacă ziua naş ter i i — împl ineş te cinci an i de v ia ţă . Au să se dea mul t e serbăr i , în î n t r eaga ţa ră , a u să se ros tească mu l t e vorbir i , m a i m u l t sau m a i p u ţ i n cu miez — ca în. orice ţ a r ă — au să f lu tu re m u l t e s teagur i îh bă t a i a v â n t u ­lui, o se rbare însă p romi te să fie m a i î n n ă i ţ a t o a r e de in imi decât toate. E vorba la p reşed in ­tele iubi t al Republicei , d-l Masaryk , să p r i m e a s c ă în au ­dienţă , în p a l a t u l său de pe Hradş ih , d in F raga , pe câ teva su te de copilaşi, băieţ i şi fetiţe, car i împl inesc tocmai cinci an i de v ia ţă .

Cei ce s 'au n ă s c u t în z iua de 28 Oct. 19 í 8 au să a ibă m a r e a cinste de-a s t r ânge m â n a bă t râ -n u l u i - t â n ă r filozof de pe t r o n u l democra t ic al Cehoslovaciei şi astfel man i l e omulu i , care a m u n c i t o v i a ţ ă în t reagă , p u r t â n d condeiu l şi ţ i n â n d frânele s ta­tu lu i cu destoinicie, au să m â n ­gâie m â n i t inere , de copii, m â n i durdu l i i , albe, car i se încred in­ţează cu dragos te .

Scr iu gazetele d in Cehoslova­cia că m a i v rea să s p u n ă resp i -cat ceva s e rbă toa r ea aceas t a din 28 Octombr ie : v r ea să a r a t e cât de t î n ă r ă este încă republ ica! Vrea să fie u n î n d e m n : vedeţ i , î n tocmai ca copilaşi i aceş t ia mici , a şa şi s t a t u l n o s t r u este p l ă p â n d încă, a re t r e b u i n ţ ă de dragos te de pă r in t e ! C u m s'a împiciorogat copi laşul , a şa se va împic ioroga şi f o r m a ţ i u n e a n o a s t r ă de stat! Es te da to r i a n o a s t r ă să ne îngr i j im ca să d ă m n u t r e m â n t sufletesc şi t r u ­pesc s t a tu lu i nos t ru , î n tocma i ca cop i laşu lu i ce încearcă să umble pe pic ioarele p ropr i i .

Es te o c h e m a r e aceas ta , în­d r e p t a t ă conş t i in ţe lor omeneş t i : lua ţ i s eama! n u v ă p ie rde ţ i c u m ­pă tu l ! n u v ă pierdeţ i r ă b d a r e a ! fiţi cu ochii în p a t r u ! Nu aş t ep ­

ta ţ i ceeace este pes te p u t i n ţ ă ! înce tu l pe încetul , fără de sal­tur i , fără de s ă r i t u r i p r i n în tu­ner ic , o să a j u n g e m cu toţii la l i m a n u l dori t .

. . . Spune ţ i dacă sfatur i le as tea de doftor sufletesc n u s u n t pot r iv i te şi p e n t r u noi! Măr tu ­r is i ţ i d acă n u e cu cale ca ş i n o i să ne g â n d i m că s ta te le născu ­te d u p ă război încea rcă u m b l e ­tul, cu toatele , şi că e uşo r să-ţi ba ţ i joc, cu per i pe l imbă, de paş i i lor, d a r e m a i g reu să p u i u m ă r u l şi să aju,ţi, să iasă ca ru l clin pietri!

O vorbă r o m â n e a s c ă s p u n e : „Cine r âde , — gura- i se 'n t in-dc!" v r ea să zică: lasă-1 să-şi tot bată joc, nu-1 încres ta!

Aşa ceva a r vrea să te sfătuia­scă şi m e r s u l copiilor de cinci an i la preşed in te le Masa ryk .

Să a m u ţ e a s c ă în faţa copila­şilor aces tora bărfeli le şi cârco-telile! r id ică degetul , dojenitor , de pă r in te , c o n d u c ă t o r u l d in s t a tu l n o u ă p r i e t in . La opar te cu î n ţ epă tu r i l e ven inoase! I n l ă tu r i cu gh ion tu r i l e da te de coatele voas t re , î nvă ţ a t e în t i m p de război să lovească n u m a i .

Ui ta ţ i -vă Ia copilaşi i voştr i , în ochii lor cura ţ i , car i n u ş t iu ce v a să zică „pol i t ică" — dacă sub pol i t ică înţe legeţ i t r a g e r e a pe sfoară a s e a m ă n u l u i . P r icepe ţ i că „pol i t ică" t r ebue să însem­neze de aici î n a i n t e : să o r ân -duieş t i omeneş te , — o-me-neş-te! — ce c u v â n t cu în ţe lesu l tocit! — să o rându ie ş t i omeneş te le­gă tu r i l e în t r e c lase sociale, în­t re confesiuni , în t re popoare , î n t r e ţ ă r i , sp re binele comun!

Om nou se naş t e , în i a d u r i de dure r i ! Pr icepeţ i , cet i tor i ai r â n ­dur i lo r ăs tora , şi da ţ i şi dvoas -t r ă g â n d u l m a i d e p a r t e : şi s ta ­tu l n o s t r u este în an i i copilăr iei , ca fo rma ţ iune n o u ă de s t a t — şi s t a tu l n o s t r u a r e t r e b u i n ţ ă de dragos te , m u l t ă d ragos te de pă­r in te , şi n u de s u d a l m e ca la u ş a cor tu lu i său de venin , ca re te v a î nven ina şi pe t ine — neferici­tule! — care-1 î m p r o ş t i . . .

ILIE MARIN

va merge crescând, in paguba prog­resului ţării.

Se pune întrebarea, euni sa pro­cedăm în opera de regenerare a ţărănimii? Orice om chibzuit va da răspunsul ee urmează. Ţăranul nu poate să ajungă la o indepen­denţă personală, la o înţelegere a drepturilor ş i datoriilor sale. până ce nu-i vom îmbogăţi cunoştinţele, până ce nu-i se va forma judecata dreaptă printr'o instrucţiune naţio­nală, logică. Şi numai când inte­lectul său se va forma, când se va desvolta în sufletul lui sentimentul demnităţii sale personale ş i va cunoaşte ş i simţi ce este adevărul, bunul şi frumosul numai atunci el va căpăta energia necesară de a o rupe cu prejudiciile şi tradi­ţiile învechite. Dar ne-am înşela amar, dacă ne~ara scălda în iluzia că populaţia гиг.яій, în starea ei actuală de cultură, va putea să se hotărască de sine ca să se lumi­neze.

Se cere de stat ca şi copiii delà ţară să urmeze mai mulţi ani regulat la ş c o a l ă , p e când ţăranul mai bucuros şi-ar trimite copilul să pască o vită, ori s ă facă ceva pe lângă casa, decât să-şi piardă vremea, cum zice el, p e la şcoală.

Nici să nu ne aşteptăm că acei ce înşişi au nevoie dc imbold, îşi vor alege ei singuri căile şi mij­loacele, spre a putea să se ridice pe o treaptă mai ridicată a cul­turii.

Noi trebuie să ne intere&ăm de aproape de popor,-să-i prezen­tăm bunurile intelectuale şi morale să-i învederăm foloasele culturii. Părerea mea personaiă am arătat-o mai p e larg în studiul asupra re­organizării învăţământului primar şi norma! primar, din 1906.*) Mai a-iăugăm acum, că six nu ne măr­ginim numai la răspândirea cunoş­tinţelor, ci să luăm iu considerare şi direcţiunea ideală în năzuinţa

DE TORNA IMEEEÍM, „Clicstittni peâa ;ogtct

noastră de a civiliza şi umaniza poporul.. A deştepta şi a cultiva sentimentele nobile, prin care se întăreşte voinţa, iată meniflâ ace­lei părţi i d e a l e a c u l t u r i i p o ­p o r u l u i .

Ne înşelăm, dacă nu trecem peste comunicarea cunoştinţelor pozitive teoretice, şi dacă credem că prin acestea am făcut tot ce era mai bun pentru popor. Este şi aceasta ceva, dar nu este de ajuns. Trebuie să ne fixăm o ţintă, să deşteptăm voinţa energică de a ajunge ace­astă ţintă propusă, adică de a se utiliza de fapt cunoştinţele dobân­dite.

Numai atunci p u t e m s p e r a la. şidiearea jaivelului intelectual, moral şi economic al ţărănimii.

S'au înfiinţat învăţători ambu­lanţi şi bine s'a făcut. Dar folosul tot nu se vede al acestor prietini ai ţărănimii, după cum ar trebui să fiel Ei vorbesc în comunele vizitate de prepararea îngrăşămin­telor şi folosul lor, de cultură ra­ţională a albinelor, de altoirea po­milor, de îngrijirea vitelor şi despre multe altele, toate învăţături bune, şi ar putea fi şi mai de folos, dacă vorbirea ar fi după înţelesul tutu­ror, în graiul curat ţărănesc. Ţă­ranii ascultă, de multe ori laudă că e bine şi frumos, când cpn-feienţiarii sunt dibaci, dar la urmă fac tot cum au făcut mai înainte. Le lipseşte ţăranilor noştri o pri­vire mai largă a lucrurilor, le lip­seşte priceperea de importanţa acestor sfaturi date; în fine, le lipseşte puterea voinţei şi stăruinţei de a face ce au auzit.

la articolele ce vor un i ţ i mă voi sili să arăt cum s'ar putea ajunge să avem o ţărănime lumi­nată,' sănătoasă la corp şi la minte, supTisă legii divine şi legilor ome­neşti, ordonată, harnică şi iubitoare de (ară pana] la jertfirea de sine.

TOMA DICESCU 5 profesor

ROMANII DIN MACEDONIA R o i u l Eiomsiiiilor M a c e d o n e n i In A r d e a l

su te de t iner i a rde l en i l ipsi ţ i de m i j ­loace .

D a r familia m a c e d o r o m â n ă c a r e s 'a i l u s t r a t n u a t â t pr in î n s e m n ă t a t e a v reu -î i e i d o n a ţ i u n i a la Gojdu , c â t p r i a sa­crificiile m a i mici însă con t inue ce a u făcut p e n t r u a j u t o r a r e a t i ne re tu lu i şi în gene ra l R o m â n i l o r din B a n a t şi Ar­dea l ; d u p ă aceea p r in p a r t e a ac t i vă ce a u l u a t în t o a t e lup te le d u s e p e n t r u sus ţ inerea d r ep tu r i l o r r o m â n i s m u l u i din aces te p ă r ţ i es te Mocsoni, o r i g i n a r ă din Moscopole. F a m i l i a Mocsoni e r a foar te rmmeroasi l , O p a r t e din ea e r a a ş e z a t ă in Pest;»; o alia r a m u r ă la Miskolz şi o a t re ia la T o k a y , comi t a tu l Zemlin. n i n t r e aces tea , a c e e a ca re a mers în f run tea t u t u r o r mişcăr i lor şi a l u a t p a r ­te a c t i v ă la toa te f r ămân tă r i l e R o m â ­nilor de după 1848, a fost Ion Mocsoni, om. d u p ă câ t se şt ie, gen ia l şi cu m a r e d r a g o s t e p e n t r u p o p o r u l r o m â n e s c .

De pe u r m a căsă to r i e i lui Ion Mocsoni cu Iul ia P a n a i o t a , a lbanezoni -că de or igine, au r ă m a s o f a t ă ; E c a t e r i -na m ă r i t a t ă cu Mihail Mocsoni din Miskolz şi cinci b ă e ţ i : P e t r e , Andre i , A l t o n , George si Luc ian m o r t î ncă tâ năr . Câ teş i p a t r u fraţ i se a r ă t a r ă u r ­maş i d e m n i de numele p ă r i n t e l u i lo r : Andrei Mocsoni î n z e s t r a t c u o e rud i ţ i e va s t ă se p u s e încă din 1850 în f run tea mişcăr i i p e n t r u d e s p ă r ţ i r e a bisericoi r o m â n e de biser ica s â rbească . Petru Mocsoni, s tabi l i t la Viena , l uc ră în a-eest sens , s t â n d în l e g ă t u r ă şi cu m i t r o ­po l i tu l Ş a g u n a . A p r o a p e m a i to ţ i reu­şind s ă cape t e î n c r e d e r e a î m p ă r a t u l u i şi să a j u n g ă membr i i în casa m a g n a -t.ilori a v u r ă pr i le ju l să se ocupe m a i de a p r o a p e de to t ceea ce p r i v e a dreptu­rile na ţ iona le a le R o m â n i l o r .

N u voh i ins is ta ac i şi a s u p r a mar i lo r familii de b a n c h e r i din Viena de r e p u ­ta ţ ie e u r o p e a n ă , tot de or ig ine m a c e d o ­r o m â n ă cum au fost Simeon G. Şina şi mai a les George Şina, fiul, ca re p r u n i şi t i t lu l de ba ron , şi p ă s t r ă p â n ă la m o a r t e s impat ie p e n t r u n e a m u l r o m â ­n e s c ; nici a s u p r a familiei Dumba, dm care n u m a i t a t ă l îş i m a i a d u c e a a m i n t e că es te R o m â n m a c e d o n e a n . Urmaş i i aces to r familii, p i e r d u t e p e n t r u c a u z a românească , sub p u t e r n i c a in f luen ţă a p r o p a g a n d e i e u r o p e n e de pe vremea lor (1820), p e n t r u r e înv i e r ea EIade i î n m o r m â n t a t e sub d ă r â m ă t u r i l e b a r b a ­riei o t o m a n e , au luc ra t p e n t r u ideea Greacă.

*

Dacă toţ i Român i i m a c e d o n e n i s ta­biliţi m Ardea l , con top indu- şe cu m a s a m a r e a r o m â n i s m u l u i din aces te p ă r ţ i , ci n u s 'au p e r d u t . în sch imb, p i e r d u t e au r ă m a s si l inţele c ă r t u r a r i l o r m a c e d o ­r o m â n i p e n t r u r e î n v i e r e a fraţ i lor lor din p a t r i e .

Aceş t ia a u r ă m a s tot s u b in f luen ţa biserici i şi şcoalei g receş t i , din g h e a r e ­le căre ia n ' a u p u t u t s căpa cu d e s ă v â r ­şire nici p â n ă azi , deşi s i l inţe uria,şe s a u depus p e n t r u aceas t a , de a s t ă da­tă din p a r t e a fraţ i lor ma i m a r i ş i ge ­neroşi din mica R o m â n i e , î n t r ' o v r e m e când şi e a a b i a ieşise î n c h e g a t ă din f r ămân tă r i l e unir i i celor d o u ă p r inc i ­p a t e r o m â n e .

TH. CAPI0AN prof. la Univ. din Cluj

IV. In c o n t r a aces tu i Neofe t Duca, s 'a ri­

d ica t m a r e l e î n v ă ţ a t r o m â n m a c e d o ­nean Mihail G. Boiagi, profesor l a şcoa­la g r e a c ă din Viena , scr i ind p r i m a Gra­matică română sau macedo-română, t i p ă r i t ă la V i e n a în 1813, cu aceea fai­m o a s ă pre fa ţă în ca re , a d r e s â n d u - s e lui Neofet D u c a îi s p u n e p r i n t r e a l te le că „măcar de ar fi Românii macedoneni şi.Hotentoţi şi totuşi ar avea dreptul şi datoria să se cultive în limba lor pro­prie." Mi lu i t G. Boiagi a mai scr is >,i a l te luc ră r i a s u p r a că rora nu este locul aici :I insisia mai mult .

Dar a l ă tu r i de aceş t i c ă r t u r a r i raa<e-do- român i a că ro r ac t iv i t a t e era î n d r e p ­t a t ă iu pa t r i a lor de or igine, î n s ă ca­re n u ţ inu decâ t c â t eva deceni i , câ t t imp încă amint i rea , s tă r i lo r de lucrur i de acasă le era vie iu min te , se 'afla mare le n u m ă r de n e g u s t o r i macedo­r o m â n i aşeza ţ i în diferite cen t re . Ace­ştia, cu "timpul, s 'au contopi t cu ele­men tu l românesc, din aces te pă r ţ i , l uând p a r t e a c t i v ă la t o a t e lup te le d u r e pen­t ru r i d i c a r e a cu l t u r a l ă a Român i lo r

d i n Bana t , Ardea l şi Unga r i a .

Dintre a c e ş t i a m ă voiu m u l ţ u m i să relevez n u m e l e a c â t o r v a familii, ca să se vadă de c e e a ce a fost capabi l e l ementu l raacedo-român stabi l i t în a-ces te p ă r ţ i , or i -de-câte-or i e ra v o r b a de sp re un sacrif iciu a d u s p e a l t a r u l na­ţ iona l i smulu i rom ân .

Astfel famil ia Grahovski, o r i g ina ră d i n ' G a b r o v a lângă Moscopole, n u şi-a făcu t un n u m e de glor ie n u m a i p e n t r u faptu l că îu mij locul ei a t r ă t t â n ă r u l m a c e d o n e a n , care m a i tâ rz iu e r a să a-j u n g ă mi t ropo l i tu l bisericii greco-or ien-ta le i n d e p e n d e n t e , da r şi ca p r im-dona -tor , împre ima cu o a l tă familie m a c e d o ­r o m â n ă Mutovski, J a fondul de s t i na t p e n t r u „Asoc i a ţ i unea t r a n s i l v a n ă " , al că re i fonda tor a fost mare le ie ra rh , mi­t ropo l i tu l A n d r e i Ş a g u n a . Pr in u r m a r e , să se no teze bine că „ A s o c i a ţ i u n e a " n u n u m a i că a fost fondată de un R o m â n m a c e d o n e a n , da t şi că p r imul e i fond a fost v ă r s a t tot de că t re un n e g u ţ ă t o r m a c e d o n e a n , cu dor p e n t r u cu l tu ră ro­m â n e a s c ă .

D u p ă aces te două familii vine aceea a lui Gojdu. Emano i l Gojdu născu t in Orad ia -Mare , în 9 F e b r u a r i e 1802, e r a or ig inar din c o m u n a r o m â n e a s c ă Beala-de-sus, l ângă Olirida. O m a r e î n r âu r i r e a v u r ă a s u p r a lui şi cele două soţi i , t o t de origină m a c e d o - r o m â n ă : A t a n a s i a n ă s c u t ă din cunoscu tă familie Pomeia, şi, d u p ă m o a r t e a aces te ia , Melánia din famil ia Dance, a m â n d o u ă făcând p a r t e din colonia m a c e d o - r o m â n ă din P e s t a . Deşi E m a n o i l Gojdu , ca a v o c a t exce­l en t şi m e m b r u în casa magna ţ i l o r , nu î n t o t d e a u n a lucră pe fa tă p e n t r u cauza r o m â n e a s c ă , fapt p e n t r u care , de mul ­te ori i s 'au con te s t a t intenţ i i le lui cu­r a t e p e n t r u a c e a s t ă cauză . Cu toa t e a-ces tea . d u p ă moa r t e , pr in t e s t a m e n t u l său din 4 Noembr ie 1868, lăsă t o a t a a v e r e a sa în folosul „ F u n d a ţ i u n i " , a v e ­re ca r e cap i t a l i za t ă , p e v r e m e a aceea , t rebuea, să a j u n g ă la 500.000 fiorini. Din ven i tu r i l e a c e s t u i fond s 'au în t r e ţ i ­n u t l a s tud i i , în P e s t a şi în s t r e ină t a t e ,

Duminecă 21 Octombrie 1923 CULTURA POPORULUI Numărul 30 — Pagina 2

T A M A K V L D u m i n e c a a d o u ă z e c e a d u p ă

î m p r e u n ă cu învăţăcei i lu i şi cu popor m u l t I isus m e r g e a o-d a t ă că t r ă ce ta tea Nain , ca să p r o p o v ă d u i a s c ă locui tor i lor a-celei ce tă ţ i c u v â n t u l cel v iu al iui D u m n e z e u . Când tocmai se a p r o p i a u de p o a r t a cetăţ i i , i a tă , sco teau u n m o r t şi îl d u c e a u la îngropare , în c imi t i ru l ce e r a în-a fa ră de ce ta te .

Mor tu l ace la era u n bă ia t tâ­nă r , m o r t în f loarea vieţii sale, fiul u n u l n ă s c u t al une i femei văduve şi să race . E r a a ş a d a r s i n g u r u l spr i j in al s ă r m a n e i fe­mei, în ca re ea îşi pusese toa t ă năde jdea . îşi poa te î nch ipu i a-ş a d a r ori-cine d u r e r e a ei. îm­p r e u n ă cu d â n s a e r a popor m u l t d in ceta te , ca re m e r g e a pe u r ­m a s ic r iu lu i . E a p l â n g e a şi îşi smu lgea p ă r u l , oamen i i încer­cau să o mângâ ie , d a r cine a r fi p u t u t să a l ine d u r e r e a n e m ă r ­gini tă a s ă r m a n e i femei? Cu­vinte le de m â n g â i e r e ale o a m e ­ni lor îi r ă n i a u şi m a i a d â n c ini­m a . Toa tă bucur ia , t oa t ă n ă d e j ­dea şi m â n g â i e r e a , sp r i j inu l bă-t r âne ţ e lo r ei î n a i n t a c ă t r ă mor ­m â n t şi n u p u t e a să-1 oprească .

In n e p u t i n ţ a ei v ă r s a şiroi de l ac r imi şi I isus a văzut -o . I i sus n ic i -oda tă n ' a t r e cu t ne­pă să to r pe l ângă oamen i i năcă ­ji ţ i şi î n d u r e r a ţ i . El, care a în­ţeles î n t o t d e a u n a d u r e r e a oa­meni lor , a în ţe les şi a d â n c a , ne ­m ă r g i n i t de a d â n c a d u r e r e ce e r a să l ă ş lu i t ă în i n i m a acestei femei şi s'a opr i t . S'a ap rop ia t de femeie şi — i-a zis: Nu plan-gel

Aceste cuv in te i-le vor fi zis şi oamen i i cari o în so ţ i au : pr ie ­tenii şi rude le . Dar ea a p l â n s m a i depar te , a d â n c i m e a du re r i i ei nu p u t e a u să o cunoască a-ceia, ca i i o m â n g ă i a u . Când în­să accleaş cuv in te i-le-a zis I i sus , l acr imi le i-s 'au u sca t deo­da t ă . Vestea m i n u n a t u l u i proo­roc din Názá re t a s t r ă b ă t u t şi la ea şi m a i a les ves tea n u m e ­roaselor binefaceri , ce le făcuse el celor năcă j i ţ i şi obi jdui ţ i .

De-aceea p l ină de încredere îşi î n d r e a p t ă ochii î n sp re I i sus . Cei cari duceau mor tu l , s 'au opr i t şi ei, u n i i p r iveau cu mi ­r a r e pe I i sus şi n u p u t e a u p r i ­cepe, de ce opreş te pe o a m e n i în d r u m u l că t r ă c imi t i r ? Ceialal ţ i , îl p r i veau cu oa reca re încrede­re şi a ş t ep t au să v a d ă cele ce aveau să u rmeze .

I i sus s'a ap rop ia t de s icr iu . A a r u n c a t o p r iv i re c ă t r ă mor t , fa­ţa ga lbenă a t â n ă r u l u i v a fi scos o l a c r i m ă şi d in ochii lui .

— T â n ă r u i e , ţie îţi zic: Scoa­lă-te!

In c l ipa când el a gră i t cuvin­tele aces tea t â n ă r u l s'a scula t . In fa ţa lui s'a ivit din nou roşea ţa , g u r a lui s'a deschis şi a începu t

пттіптдмиииіімтіяим

D I N \ A 1 \ R u s a l i i ( A t r e i a a l u i L u c a ) a g r ă i cu m a m ă - s a , cu I isus şi cu ceialal ţ i oamen i .

B u c u r i a s ă r m a n e i femei ab ia se poate înch ipu i . Şi-a î m b r ă ţ i ­şat bă ia tu l , m u l ţ ă m i n d aceluia , care îi a d u s e aceas tă n e m ă r g i ­n i tă şi n e a ş t e p t a t ă bucur ie . De-a c u m ea v a avea spr i j in la bă­t r âne ţe , v ă d u v i a ei de -acum n 'o să fie t r i s tă . î n t r e a g a ei d u r e r e s'a în tors în n e m ă r g i n i t ă bu­cur ie .

Oameni i car i în so ţ i au m o r t u l , au fost cupr inş i de frică, ei n ' a u văzu t a şa ceva nic i -odată . Pe I isus l 'au văzu t v indecând bol­navi , î n m u l ţ i n d pân i le şi peşt i i , iar a c u m îl văd s t ă p â n i n d şi a-s u p r a mor ţ i i . Deaceea p r e a m ă -r i a u pe D u m n e z e u g r ă i n d : că prooroc m a r e s'a scu la t î n t r u noi şi — că a cerce ta t D u m n e z e u pe poporu l său . Să p r e a m ă r i m şi noi pe D u m n e ­

zeu î n t r u aceas t ă zi. Să ne a d u ­cem amin t e , că adeseor i a ş ters şi l ac r imi le noas t re , î n tocma i ca şi a le femeii d in Nain . D u r e r e a noas t r ă , I i sus o înţelege şi el e ga t a să ne a ju te în toa tă vre­mea . Ia r în z iua cea m a r e a ce­lei de-a d o u a venir i , ne va înv ia şi pe noi, ca şi pe t â n ă r u l d in Nain , spre a d e v ă r a t ă şi veşnică v ia ţă .

Sfântul Evanghelist Matei. U n u l d in t re cei doisprezece

apostol i ai D o m n u l u i n o s t r u Iistts I l r i s tos a fost şi Mateiu, c ă r u i a i-se mai zicea şi Levi . A fost î n t r e cei d in t â i aleşi , fiul lui Alfeu şi e ra vameş . El s t r â n g e a dăr i le în o r a şu l C a p e r n a u m . I isus 1-a aflat şezând la v a m ă şi i-a zis: Vino d u p ă mine! Ma­teiu, ca şi ceialal ţ i apostol i , lă­s ând toate a u r m a t pe I isus .

După î n ă l ţ a r e a lui I i sus la cer, Mateiu a p ropovădu i t î n v ă ţ ă t u ­r a a d e v ă r u l u i în P a l e s t i n a şi un i i d in t re locuitori i evrei a i P a ­lest inei a u p r imi t c u v â n t u l şi s 'au făcut creş t in i . Mai tâ rz iu , a d u n a r e a apostol i lor a r â n d u i t , ca S fân tu l Mateiu sä plece în a l te pă r ţ i ale lumi i . î n a i n t e de plecare , el a scr is în t r 'o car te tot ce a p red ica t în P a l e s t i n a şi a-ceas tă car te p â n ă în z iua de as tăz i se n u m e ş t e Evanghe l i a S fân tu lu i Matei . Ca r t ea a fost scr isă în l imba evre iască şi s'a p ă s t r a t m u l t ă v r e m e în biblio­teca din Cesarea . Mai t â r z iu a fost t r a d u s ă în l imba grecească şi d in aceas t ă l imbă apoi în toa­te l imbile p ă m â n t u l u i .

S fân tu l Matei a m u r i t în Ará­bia, fiind a r s pe r u g din p a r t e a d u ş m a n i l o r a d e v ă r u l u i . E v a n ­ghel ia lui se ci teşte în D u m i n e ­cile, car i sun t î n t r e Rusa l i i şi z iua î nă l ţ ă r i i c inst i tei şi de via­tă făcătoarei cruci .

SEPTIMIU POPA

P E N T R U S' A T E M I

Cuvântarea I. P. S. S. Mitropolitului Pimen al Moldovei rostită cu prilejul sfinţirii pietrii de temelie a Catedralei ortodoxe dc la Cluj

Cu deosebită plăcere am primit invitaţiunea, ce mi s'a făcut de a lua parte la punerea pietrii de temelie a Catedralei Episcopale din Cluj k care am venit cu un îndoit îndemn sufletesc.

Pe de o parte m'a îndemnat sentimentul meu, de adânca dra­goste frăţească, care ne uneşte pe noi toţi, cei din vechiul regat cu voi fraţii noştri ardeleni, ca şi pe ceilalţi fraţi din provinciile româ­neşti, sentiment, care este chezăşia de trăinicie a unirii, care s'a îm­plinit cu mari jertfe în vremea marelui răsboi. Pe de altă parte, m'a îndemnat şi faptul, că, pu-nându-se temelia unei catedrale episcopale, în acest oraş, avem fe­ricitul prilej să vedem, cu ochii noştri, ceea ce cu 450 ani în urmă, marele Voevod al Moldovei Şte­fan, îşi pusese numai, ca un gând de viitor. Sămânţa, aruncată de el în miezul sufletului românesc, de peste munţi, nu a perit, după pa­tru veacuri şi jumătate, ci cu mari greutăţi s'a păstrat şi a dat „roadă sa la vremea sa" în timpul glo­rioasei domnii a M. S. Regelui Ferdinand I. prin vitejia oştirii noastre.

Căci, în adevăr, ce sărbătorim astăzi dacă nu îndeplinirea, aevea, a unui gând măreţ, zămislit în capul unui erou şi geniu politic, Ştefan cel Mare, doimiul Moldovei, ctitorul episcopiei Vadului, ca şi a lui Minai Viteazu, domn al Munteniei, ctitorul mitropoliei de la Alba-Iulia!

Vremurile s'au schimbat şi îm­prejurări grele au venit peste gea­mul nostru, aşa că fapta marelui Voevod Ştefan a fost şi ea zgu­duită de marele vijelii şi învăluită în negura vremurilor, care de obi­cei acopăr faptele, al căror mers a fost întrerupt.

Dar, ea n'a murit! căci ca şi bobul de grâu, în care există pu­terea de viaţă şi după multe vea­curi, tot aşa fapta cea bună găse­şte necontenit prilej de afirmare.

Astfel episcopia Vadului, ctitoria marelui voevod Ştefan al Moldo­

vei a reînviat în alcătuirea de azi a episcopiei Clujului, iar biserica de pe râul Someş, zidită de Şte­fan cel Mare, reapare aici în vre­mea M. S. Regelui Ferdinand I. în forma unei catedrale măreţe, a cărei temelie o punem pentru a fi acum, ceeace a fost şi atunci, pri­lej de afirmare a naţionalităţii noastre româneşti.

După o aşteptare de veacuri şi printr'un război, plin de jertfe şi de sufermţi, toţi românii, fiind uniţi politiceşte într'o singură ţară se cuvine, ca această unire, politică şi sfântă, să fie pecetluită printr'o desăvârşită înţelegere sufletească între fraţi, eşită din acelaş cuget şi simţire românească, care trebue să ne călăuzească în toate împre­jurările vieţii noastre, ca neam şi stat.

Faptul, că pifhem peatra funda­mentală a unei biserici, care rea­lizează gândul de întărire a nea­mului nostru românesc zămislit în capul marelui voevod şi geniu po­litic Ştefan cel Mare, are deci un adânc înţeles pentru noi.

Din mormântul delà Putna, unde ctitorul episcopiei Vadului doarme somnul de veci, ni se şopteşte tainic : „Fiţi strânşi uniţi între voi prin credinţa în tăria neamului, şi Dumnezeu vă va ajuta să fiţi un neam mare şi puternic, căci eu numai prin puterea credinţei am biruit".

Cu acest gând, cules delà mor­mântul marelui Voevod şi ctitor ca mitropolit al Moldovei, urmaş al mitropolitului delà Suceava, care a sfinţit pe cel dintâi episcop al Vadului, am venit la voi fraţii mei cu multă tragere de inimă şi cu multă evlavie să iau parte la această strălucită sărbătoare de reînviere a trecutului glorios al neamului nostru românesc.

„CulturaPoporulni" cătrejandarmii rurali 1. Jandarmul şef de post, pă­

zitor al ordinei şi legalităţii şi ocrotitor al vieţii şi avutului lo­cuitorilor, are mijlocul ca, prin interesul ce-1 pune îrt îndeplini­rea serviciului său , să ferească pe locuitori de a călca legile şi de a-şi face rău unul altuia. A-celui jandarm care prin muncă , cinste şi dreptate, va reuşi să uşureze traiul locuitorilor ţi-nându-i pe toţi i n respectul le­gilor, „Cultura Poporului" ii va păstra o deosebită recunoştinţă şi va vorbi cu drag de faptele sale.

2. Pentru că jandaemul, păzi­torul ordinei, al avutului şi a vieţei locuitorilor din comune­le rurale, este u n factor de pro­păşire al statului , îi dorim su­flet curat, sănătate şi putere de muncă, pentru a îndeplini greaua sa însărcinare. Ii dorim, încă, ca locuitorii să asculte de bunele sale poveţe, precum do­rim să-1 vedem mândru, cinstit , deopotrivă de bun cu oamenii paşnici şi fără cruţare faţă de făcătorii de rele şi faţă de toţi cei cari se abat de la legi.

3. Cea mai vie dorinţă a lo­cuitorilor de la ţară, ar fi să va­

dă pe jandarm că lucrează cu linişte, cu dreptate, cu bună­voinţă egală pentru toţi şi să-1 onoreze cu încrederea lui.

i. Jandarmul având autorita­te faţă de locuitorii de la sate, îi dorim să se folosească de ea numai pentru a preinttmpina călcările d t lege, apucăturile rele, beţia, certurile şi vrăşmă-ş ia între oameni, dezordinele, nedreptăţile şi ori-ce fapte care învrăjbesc şi îngreunează bunul trai al locuitorilor.

5. Jandarmul în unire cu preotul, cu învăţătorul ş i cu toţi luminaţi i satelor, trebuie să cultive Însuşirile bune ale lo­cuitorilor şi să combată pe cele rele. El trebuie, încă, să ajute cu sfatul şl să sprijine orice ac­ţ iune bună, care ar fi menită să ajute la propăşirea şcoalei şi biserica!.

6. Onoare jandarmului care, prin muncă cinstită şi cuget cu­rat, a reuşit ca să îndepărteze relele din sate şi să aducă in schimb respectul legii, înfrăţi­rea între oameni, teama de Dumnezeu şi dragostea pentru dreptate, adevăr, bine şi fru­mos

Hin satul m e u Când citesc ştirile de prin dife­

rite sate, publicate în „Cultura Po­porului" şi văd străduinţele atâtor oameni porniţi pe calea cea bună, când văd că rând pe rând, fiecare, caută să se ridice în locuri de cinste prin vorba şi prin fapta lor bună, slujind astfel neamul în mersu i pe calea cea luminoasă, a civili­zaţiei, mi-se umple sufletul de ne­grăită bucurie, dar şi de amără­ciune crudă, când urmăresc cele ce se petrece în satul meu.

Şi satul meu, e sat bogat : cu dealurile-i încărcate de vii rodnice e unul din cele mai bogate dimpre­jur. Şi oamenii sunt, poate, mai cuprinşi ca'n alte păr ţ i : muncitori harnici şi toţi la un loc ar putea cu mult mai mult decât alţii, dar oamenii din satul meu, când, alţii mai puţin cuprinşi, zidesc biserici, lăcaşuri de odihnă sufletească, ri­dică şcoli mândre pentru luminarea fiilor lor şi înfiinţează „Case de Citire" de unde — albine harnice — să adune bogăţia cunoştinţelor fo­lositoare din cărţi pline de înţelep­ciune, ei, bogăţia lor o cheltuesc în lucruri nefolositoare : In haine de postav cât mai bun, lucrate la cel mai de seamă croitor la „oraş"; în trăsuri ; pe rochii de mătasă şi pantofi sau ghete de lac. Şi cum să nu mi se umple sufletul de amărăciune când ei astfel împopo­ţonaţi trec în trăsuri frumoase pe lângă şcoala cu acoperişul dărăpă­nat, cu zaplazul putred, căzut ; cum să nu mi se umple sufletul de amărăciune, când singura lor grijă mai înaltă, după lux este po­litica, căruia totuşi nu i-au înţeles rostul câudva, şi nu o înţeleg, de­cât ca mijloc de a ajunge mai mare în sat numai şi numai pentru a i se spune — „Die Primar", sau „Die Consilier", fără să cunoască unele păsuri, măcar ale Comunei — sau pentrucă are nevoe de cutare sau de cutare delà Bucureşti, pen­tru vreo mijlocire în vreo afacere necinstită, pe care au făcut-o, sau, pe care are de gând să o facă.

Aceasta nu este o boală nouă şi nici măcar locală. După sifilis e a doua şi cea mai întinsă boală căci şi prin împrejurimi şi în alte multe sate încă din ţară, bântue cu aceeaşi furie. Unii, prin lumină, au scăpat de amândouă. Şi de aceea mă doare sufletul că, între sătenii mei şi acei ai comunelor despre care citesc atâta bine, e o atât de mare pră­pastie. De o parte întâlnesc atâtea suflete mari şi alese, pline de iu­bire pentru neam şi cari împrăştie atâta dragoste pentru ei, între acei cari citesc despre faptele lor demne de toată lauda, — şi de altă parte atâtea suflete mici, сагѳ-ţi inspiră milă şi grijă pentru odraslele lor cari cresc într'o astfel de stare.

Prăpastie adâncă s'a deschis în­tre unii şi alţii. Cei cu suflete mari, cei buni sunt iubiţi, căci îi iubim cu toţii ca pe nişte iubiţi şi ade­văraţi tovarăşi în plinirea menirei noastre a tuturora, şi cu faptele lor oricine s'ar mândri şi cum nu aşi vrea ca şi sătenii mei să urmeze pilda lor, să nu mai rătăcească pe drumuri ce-i despart de est şi să îngrijească mai mult de suflet şi de minte, de cât de corp, pentrucă oricine trebue să recunoască ca o minte luminată şi un suflet bogat, valorează mai mult ca bogăţia a zeci de sate la un loc.

De aceea scriu aceste rânduri, pentrucă unii dintre ei vor citi a-ceasta — fără să mai fie nevoe să dau şi numele satului — şi îşi vor da seama de prăpastia cătră care merg cu atâta repeziciune, târând după ei şi pe feciorii lor neştiutori, şi se vor îndrepta pe calea cea bună, luând pildă delà fraţii lor, din alte sate, care s'au deşteptat mai de vreme la chemare, pornind cătră împărăţia fără de sfârşit a veşnicei lumini.

Dea Domnul ca ziua deşteptărei să vină şi pentru ei şi pentr j cei, asemeni lor, întârziaţi pe drumuri lăturalnice. D, H. RÂDULESCU

R A T A S E D E L A S A T E

Scrisoare din jud. Covurlui „ B A N C A B U J O R U L U I " Şl G I M N A Z I U L C A D A L B I L O R

Se s t r igă azi şi cu d u r e r e ve­dem că de m u l t e or i cu d rep ta ­te că s t r ă in i i ne copleşesc, că ne speculează, că n e b i ruesc . Şi se vede i a răş i o s p u n e m tot cu du re re , că ne vă i t ăm, ne a r ă t ă m răn i le , ne vedem buba, d a r n u p rea m e r g e m mai depa r t e , nu p o r n i m la fapte.

Mai cumin te , e de a te îngri j i , de a te locui, decât a te p lânge . Şi — de ce n 'am m ă r t u r i s i , a-vem p ă c a t u l acesta .

D^ aceia n u mică ni o bucu­ria, c ând vedem că în locul t â n ­gui r i lor neput inc ioase , se fac luc ru r i pozitive, — se t rece la fapte, — care pr in ele s ingure , vorbesc de la s ine, şi folosesc imed ia t .şi cu temeiu, — aseme­nea v inu lu i şi u n t d e l e m n u l u i , p u s pe r a n a celui căzut în tâ l ­ha r i — cum spune p i lda Evan­gheliei . Să vedem de d a t a a s t a c u m a u înţe les r o m â n i i d in Co­vur lu i să r ă s p u n d ă la d o u ă ne­voi, la două l ipsur i cu fapte.

In t â r g u l Btafor, — m i n u n a t cen t ru de vânza rea cerealelor , m i n u n a t cen t ru comercia l , m ă ­n u n c h i u l de r o m â n i , au înjghe­bat o „Cooperat ivă de cheres­tea ." Modestă le e con t r ibu ţ i a bănească , şi cu m u l t e sacrificii luptă , — da r deşi m a i s u n t încă

! câte-va depozite de cheres tea , j s t r ă ine to tuş i ea se min ţ ine , a r e

o secţie de b ru t ă r i e , a l ta de cum­p ă r ă r i de cereale şi e u n s âmbu­re viu de energie şi conş t i in ţă r o m â n e a s c ă .

Sufletul ei e b u n u l şi in imo­sul r o m â n : I. Hi lohi a ju ta t de cele d o u ă suflete în ţe legătoare , de cei doi factori, fără de care n u s 'ar p u t e a înţelege — şi onoa­re lor ma i vâ r tos p e n t r u acea­s t a : p reo tu l P a t r i c h e şi ins t i tu ­toru l Kr im. Lua ţ i p i ldă r o m â ­nilor, lua ţ i p i ldă voi preoţ i şi învă ţă to r i de la aceşt i apostol i p r ie ten i şi nedespă r ţ i ţ i în m u n ­că!

In v a r a aceas t a ia f i inţă tot în T â r g u ş o r u l Bujor o bancă , .Banca Bu jo ru lu i " exclusiv ro ­m â n e a s c ă cu capi ta l de 3 mi ­l ioane deocamda tă !

Un h a r n i c şi î n t r ep r inză to r r o m â n Grigore Ionescu a ju t a t şi aici de u n neobosi t şi p i ldă vie de m u n c ă , î n v ă ţ ă t o r Con­s t an t i n D. Toni . Un consi l iu de negus to r i r o m â n i , de preoţ i în­vă ţă to r i şi o a m e n i de m u n c ă , îi g a r a n t e a z ă acestei bănci v i a ţ a ei c ins t i tă şi rodn ică . P r o g r a ­m u l ei apoi a şa de f rumos alcă­tu i t şi oameni i ce o conduc în sp i r i tu l r o m â n e s c s u n t tot a t â ­tea g a r a n ţ i i că „Banca Bujoru­lu i " r ă s p u n d e une i men i r i şi îm­pl ineş te în faptă vorbele ce se ros tesc în a t â t e a î m p r e j u r ă r i !

P r i n a s e m e n e a lupte se bi­ruesc năzu in ţe le acapa ra to r i l o r s t ră in i , şi n u m a i cú a s e m e n e a mij loace ches t ia economică, va c ă p ă t a des legarea în sensu l şi în folosul dori t , visat , şi a t â t de m u l t d i scu ta t ! Aşa, vom cuceri „ce avem de cucerit". In s a t u l Cudalbi, să teni i d in p r o p r i a lor in i ţ ia t ivă , depa r t e de oraş , să-tu i de gazdele s c u m p e şi m u l t ma i reci ca bra ţe le pă r in te ş t i , ia f i inţă u n gimnaziu, şi încă oda tă şi aici se a f i rmă preoţ i i î nvă ţă to r i i şi f runtaş i i a fi oa­meni i , car i îşi în ţe leg ro s tu l şi m e n i r e a şi-şi î n t ind m â n a pen­t r u a ş a de f rumoase scopur i , pe d e a s u p r a pa t imi lo r m ă r u n t e !

E m a n c i p a r e a economică, cul­t u r a l ă şi r e spec tu l că t re legea s t r ămoşască , c u m fac să teni i din Jorăşti şi Băneasa care s t r â n g ban i de zor p e n t r u nou i locaşur i de biserici , s u n t tot a-t â t ea s e m n e că şi în Covur lu i s u n t o a m e n i î nch ina ţ i m u n c i i şi da tor ie i . Despre şcolile p r i m a ­re ce se r id ic în fiece că tun , vă voi vorbi a l t ă d a t ă .

PETRU 6H. SA VIN

IMn Codlca (jud. Braşov) Un fericit î ncepu t de o rgan i ­

zare a t i n e r e t u l u i d in sa tu l nos­tru, ne b u c u r ă de oarece p r in corul bă rbă t e sc ce-1 are , a da t s ă rbă to r i î nă l ţ ă toa re p â n ă a-c u m . Şi, u r m â n d m a i depa r t e pe calea aceas ta , î n t r e z ă r i m u n s t r ă luc i t vi i tor comune i , d in cauză că vor veni la noi câţi m a i m u l ţ i oaspe ţ i d in vechiu l r ega t m a i cu s eamă , p e n t r u a-şi pe t rece vara , în m i n u n a t e l e p ă r ţ i ale noas t r e .

Aşa se t ă lmăceş te şi fap tu l că o m u l ţ i m e de s t r ă i n i : funcţ io­na r i , ofiţeri şi a l ţ i i c a u t ă să pro­fite de favorul ce-1 dă n o u ă legea de expropiere , a v â n d de g â n d aceşt i s t r ă in i să-şi r idice case p r i n p a r t e a locului , u n lucim de care noi codlenii , major iza ţ i p â n ă azi î n t r u toa te de saşi , t re ­bue să n e bucu re .

Un fapt ma i este de dor i t : ca toţi conducă to r i i comunei , să lucreze m â n ă în m â n ă la r id i ­ca rea p o p o r u l u i ; în deosebi în­vă ţă to r i i să î n tovă ră şea scă pe preot , în năzu in ţe l e sale fru­moase . Şi p r i n i n s t i t u ţ i a folosi­toa re a Casei Cu l tu ra le , înfiin­ţ a t ă de c u r â n d , s'a şi făcut u n b u n început , în d i rec ţ ia aceas ta . Ar t rebu i , însă , să i se dea a-ceş t ia o desvol ta re câ t m a i m a ­re şi cât ma i c u r â n d să fie pre­văzu tă cu o bibl iotecă, în care scop să se cea ră de la min i s t e ­r u l şcoalelor, p r e c u m şi au to r i ­lor de că r ţ i d in se ru r i l e lor.

De u n l u c r u n u p r e a îmbucu­r ă t o r , t rebue. să a m i n t i m : se află aici" o coopera t ivă a cărei ac t iv i ta te n u co re spunde cu c h e m a r e a aces tor m i n u n a t e a-şezămin te de c u l t u r ă . Nici ch ia r d in p u n c t de vedere m a t e r i a l nu-ş i jus t i f ică d r e p t u l la exis­t en ţă , neprof i tând de pr inc ipa­lele ei v e n i t u r i de cât câ ţ iva de la conducere , căci, cu cele câte­va p rocen te li-se scot ochii oa­meni lo r n u m a i , p l ă t ind toate cele ma i s c u m p ca la celelalte p răvă l i i .

Ne m i r ă şi fap tu l c u m au to ­r i tă ţ i le au p u t u t da voe, să ţ ină aceas t ă cooperat ivă , câ rc iumă, cu d rep t de v â n z a r e n e r e s t r â n s nici de fel, î ncu ra j ându- se p r in felul aces ta viciul beţiei .

Oare câ ş t i gu l "bănesc s tă în s t r â n s ă l egă tu ră cu s t r i căc iunea care se în t inde din acest local, u n d e pe l ângă că oamen i i îşi pe rd v r e m e a şi punga , se p u n la cale to t felul de re le?

Ar fi bine ca au to r i t ă ţ i l e să vie în a ju to r în p r i v i n ţ a în-f rânăr i i pa t imi i beţiei, închi ­zând a s e m e n e a localuri , de oa­rece ţi-i ma i m a r e j a l ea v ă z â n d case s t r ica te şi soţi învră jb i ţ i d in cauza beţiei ce se lăfăeşte la cooperat ivă . 0. N.

D i n Lăpoşa ta (jud. Vâlcea)

Biblioteca p o p u l a r ă din acest sa t p r in preşed in te le ei d. Gheor­ghe A. Voinescu, aduce vii m u l -ţ ămi r i r ev i s te i* „ A p ă r a r e a Na­ţ iona lă" şi gazetei „Cuvân tu l s tuden ţesc" , care s ingure le foi a u binevoit a r ă s p u n d e la ape­lu l făcut de Biblioteca p r i n „Cu l tu r a Poporu lu i . "

De aceea în ca l i ta te de preşe­d in te rog şi pe alte gazete să n ü ne ui te şi să ne dea tot spr i j inu l p e n t r u l u m i n a r e a ţ ă r an i lo r .

Cum pe l ângă bibliotecă s'a în ­fi inţat o secţie cu căr ţ i , rev is te şi z iare alese p e n t r u popor , s 'a înf i in ţa t o mică l ibrăr ie , rog pe toa te ed i tur i le să ne t r i m i t ă câ­te 3 exempla re din căr ţ i şi a l te publ ica ţ i i , p e n t r u v â n z a r e .

6. A. VOINESCU.

D i n R u s n l - d e - j o s (Ardeal)

D u m i n e c ă 30 Sep tembr ie a. cr., în s a tu l nos t ru , s'a s ă rbă to ­ri t cu m u l t ă însuf le ţ i re de către norod, s f in ţ i rea bisericii şi a clo­potelor . Sf in ţ i rea s 'a făcut de că t re pă r in t e l e canonic dr . Vic­tor Bojor d in o r a şu l Gher la . Au lua t p a r t e la aceas tă s ă rbă toa re pes te t re i mi i de credincioşi şi toată p r e o ţ i m e a din satele în­vecinate , d u c â n d cu toţi i cele m a i f rumoase a m i n t i r i de la a-cest p razn ic al sufletelor. Cin­s te se cuv ine gospodar i lo r d in acest sat , gospodar i car i a u ş t iut să r idice or b iser ică f rumoasă .

D. V.

D i n Cftmpani (jud. Bihor)

Pe m a l u l Cr işu lu i negru , ce şe rpueş te pe valea î n c â n t ă t o a r e a Băiţ i i , se în t in te u m b r i t ă de falnicii m u n ţ i ai B ihoru lu i , co­m u n a C â m p a n i .

P o p o r u l m u n c i t o r de pe aceste locuri , îşi dovedeşte h ă r n i c i a p r i n fapte f rumoase . Căci, de ab ia a u t r e cu t doi an i de când să ten i i a u refăcut biser ica şi de c u r â n d n i -a fost d a t să vedem o n o u ă faptă c reş t inească .

In u r m a s t ă ru in ţ i i p r eo tu lu i Aure l Baicu şi dor in ţ i i c â m p a -ni lor de a avea n u clopot nou la biserică, s'a s t r â n s b a n cu ban, în fiecare zi, p â n ă ce clo­po tu l a fost ga ta .

P i l d a aceas t a a fost u r m a t ă şi de gospodar i i d in c o m u n a ve­cină, d in F â n a ţ ă .

P r eo tu l Baicu, cu g â n d u l de a înfăptui cât m a i g rabn ic do­

r i n ţ a credincioşi lor , a p leca t la Bucureş t i şi a a d u s c lopotul a-tât p e n t r u campan t , câ t şi pen ­t ru f ăna ţ an i .

La sos i rea clopotelor tot no­rodu l a eşit în î n t â m p i n a r e , în f runte cu d. profesor A. Popa , care în n u m e l e comune i a m u l ­ţ u m i t p e n t r u jer t fa şi os teneala ce a făcut-o p reo tu l .

Sf inţ i rea c lopotului d in Câm­p a n i a a v u t loc la 2 Septembr ie , ţ i n â n d s fân ta s lujbă d. p ro topop A. P . Deseanu, în tovă răş i t de preoţ i i George Bogdan, Vaier Moga, Ionel Avesea şi p reo tu l din sat . R ă s p u n s u r i l e l i turgice le-a da t coru l d in Băi ţă , condus de d. î nvă ţ ă to r A. Nica.

La 9 Sep tembr ie a. cr. s'a să­vârş i t apoi sf inţ i rea c lopotu lu i din c o m u n a F â n a ţ ă , l u â n d p a r ­te şi aici foarte m u l t ă l u m e ch ia r şi d in d e p ă r t ă r i .

Drept r e cunoş t i n ţ ă p e n t r u m u n c a pe care o d e p u n e p ă r i n -lile Baicu, în servic iul biserici i .şi a l n e a m u l u i , comi te tu l pa ro ­h ia l d in a m â n d o u ă comune le , a h o t ă r â t ca pe clopot să se sape şi n u m e l e p reo tu lu i Baicu .

Astfel de fapte bune , p lăcu te îna in tea lui Dumnezeu , nu se pot u i t a n ic ioda tă . S. 0.

l i î n P a r t r s t f i - d e - s n s (Bucorina)

Socie ta tea c u l t u r a l ă r o m â n ă „S te lu ţa" înf i in ţa tă de c u r â n d în sa tu l nos t ru , cu scopul de-a î m b u n ă t ă ţ i s ta rea m a t e r i a l ă şi cu l tu ra l ă a locui tori lor , ca re e a tâ t do g rea p e n t r u vii tor, ape­lează la b u n ă t a t e a f iecărui ro­m â n de-a o spr i j in i pe ori ce ca­le, ma i a les la societăţ i le s tu­denţeş t i şi cele cu l tu ra l e m a i vechi, — car i a u tocmai această f rumoasă men i r e — t r i m i ţ â n d căr ţ i , reviste , z iare .

Orice d ă r u i r e va fi pub l i ca t ă în ziare şi se va a d r e s a Societăţ i i cult . rom. „S te lu ţă" în Par teş t i i de sus p. C.aucia, Bucovina .

A B. D i n ţ î u r g h i u

(Ardeal) Zilele de 22 şi 23 Septembrie a.

c , au fost adevărate sărbători cul­turale şi naţionale nu numai pentru credincioşii acestei comune, ci şi pentru oaspeţii veniţi din satele în­vecinate şi din mari depărtări ca să eie parte la sfinţirea bisericii. Actul sfinţirii Га săvârşit însuşi I. P . S. Sa Dr. Vasile Suciu, mi­tropolitul Blajului, ajutat fiind de mai mulţi canonici şi preoţi. Bise­rica e ticsită de lume. Sunt de faţă toate autorităţile locale. In pre­dică I. P. S. Sa Mitropolitul ridică dragostea poporenilor faţă de Casa Domnului. Sfârşindu-se sfânta li­turghie I. P . S. Sa face mai multe vizite, apoi primeşte delegaţiile şi autorităţile din comună. La ora 3 după amiaza se aşează cu toţii la ospăţ, aşezat în grădina şcoalei silvice. După obiceiul strămoşesc se închină păhărele. Cel întâi ia cuvântul I. P. S. Sa Mitropolitul, pentru M. S. Regele şi Regina

României. Seara a avut loc teatru jucat de tinerimea studioasă din acest sat. V

D i n B u n e s t i (jud. Fălciu)

Din anul trecut se strâng bani pentru facerea primăriei şi a bi­sericii. Primăria este învălătucită şi acoperită cu tablă. Până la cea­laltă toamnă este gata. Pentru bi­serică se strâng bani. In satul Podul Apii se zideşte o şcoală. Până acum s'a clădit zidul. Cinste locuitorilor din această comună pentrucă, şi fac trei focare de lu­mină: biserică, şcoală şi primărie.

In ziua de 7 Octombrie a. cr. I. Nistor slugă la preotul Nocu din această comună şi cu o femee din satul Arnaşeni, s'au dus în beciul popii, ca să pue tescovină împrejurul vranei, căci fierbea. Beciul era plin de tăria care eşia din poloboace. Amândoi au ame­ţit şi au căzut. Dşoara Savastia Neagu, a chemat mai mulţi oa­meni între cari şi pe I. N. Matasă, care după multă muncă a scos fe­meia, iar Gh. Dafin oiu pe I. Nistor.

— In ziua de 10 Octombrie a luat foc casa gospodarului M. Moişanu, arzând tot ce avea el în pod. To­tul a ars numai orzul care era într'un poloboc alăturea de casă, grâul şi ovăsul au putut fi date la o parte; ceva lucruri şi haine a putut lua nevasta. Oameni cari să dea ajutor au fost puţini din cauză că era zi de lucru şi lucrau la câmp, la popuşoi. Acest gospodar a rămas pe drumuri c. MIHAIL

D i n D o b r i c e n i (jud. Vâlcea)

In comuna Dobriceni, în toamna aceasta s'a isprăvit noul local de şcoală, cursurile anului în curgere ţinându-se în el. Şcoala este o adevărată podoabă pentru sat Dar câtă străduinţă şi câtă energie nu s'a desfăşurat, până s'o ducă la bun sfârşit!

Marele merit revine Dlui C. Po-pescu, dirigintele şcolii, care a dus o luptă aprigă cu vitregia vremu­rilor şi cu nepăsarea oamenilor. Dar prin rezultatele obţinute, a dat dovadă de ce poate stăruinţa,

Zilele trecute, d. ministru al şcoalelor a vizitat şcoala, dând şi im mic împrumut pentru facerea mobilierului necesar. G. BOBEI

D i n F o l i a (Banat)

In ziua de Duminecă 20 Sep­tembrie a. cr. s'a deschis biblioteca şcolară din comuna noastră. La aceasta serbare pe lângă lume multă au luat parte d. R. Frates, revizor şcolar; d. dr. Obădeanu, deputat; administratorul plasei şi alte persoane de seamă.

Cu acest prilej preotul Şan dru şi învăţătorul Biro, în cuvinte fru­moase, salută oaspeţii. Ministerul cultelor (bisericii) a dăruit mai multe cărţi folositoare.

A fost o sărbătoare măreaţă, pe care sătenii de aici nu vor uita-o multă vreme. i. v.

Scrisoare deschisă către domnii colaboratori de la

„Cultura Poporului" Nu şt iu cum se face de se în­

t â m p l ă că la foaia „Cu l tu r a Po­poru lu i" , zilnic sporeş te n u m ă ­r u l colaborator i lor , ca r i cu m u l ­tă r â v n ă şi dragos te , aduc fie­care p r inosu l m u n c e i lor : profe­sori un ive r s i t a r i , doctor i în m e ­dicină, în, filozofie, î n teologie, m a g i s t r a ţ i la îna l t e le Cur ţ i de apel , a rh iere i , ing iner i t e h n i -ciani , scr i tor i şi al ţ i i , cu toţ i i se grăbesc , ca în fiecare zi, sacr i -f icându-şi câte u n ceas, două de od ihnă , se îndele tn icesc cu m u l ­tă a rdoa re , ca să ne î m p ă r t ă -ş iască pe toţi ce doresc l u m i n a , c r ed in ţa căt re D u m n e z e u şi iu­b i rea ap roape lu i său, cu nep re ­ţui te le s fa tur i folositoare şi de m a r e va loare .

Aceas tă foaie, la care a t â t e a pe r soane de s e a m ă s 'au în tovă­răş i t ca să colaboreze (scrie) cu tot ce a u ma i pre ţ ios p e n t r u în­d r u m a r e a pă tu r e i ţ ă r ă n e ş t i şi o răşeneş t i , mer i t ă , ca as tăz i fie­care ţ ă r a n şi o r ă ş a n să o a ibă în casa sa ca pe o c o m o a r ă de m a r e pre ţ , a v â n d în vedere că a b o n a m e n t u l des tu l de mic pen­t r u c lasa ţ ă rănescă , în r a p o r t cu celelalte gazete, ca r i se ocu­pă cu pol i t ica în ţ a r ă .

De aceia voesc a spune , că a-ceas tă gazetă m e r i t ă t oa t ă lua ­r e a a m i n t e a noas t r ă , ţ ă r ă n e a ­scă şi o răşenească , de oarece conducă tor i i ei, n u a u a l t ă ţ i n t ă decâ t : „Luminează-te şi vei fi; voieşte ş i vei putea", ad ică pe în ţe lesu l t u t u r o r a : „ P r i n car te să ne l u m i n ă m min ţ i l e şi tot ce v a fi bun , p r i n vo in ţă şi jertfă, să ' l câş t igăm."

De ace ia m u l ţ ă m i n d d in su­flet t u t u r o r domni lo r colabora­tor i car i as tăz i î ng rădesc aceas t ă foaie; cu î n d e m n a r e , să lucreze şi pe v i i tor la fel ca p â n ă în p r é ­sent , căci n u m a i aşa, p r i n m u n ­că c ins t i tă şi c u r a t ă , p l ă c u t ă lu i Dumnezeu , r o m â n u l de p r e tu ­t inden i a t ră i t , a rez i s ta t şi va rez i s ta m a r e şi p u t e r n i c cât va fi l umea . ŞTEFAN BEZESCU.

din com. Ucu-lui-Baboíu, Jud. R.-Särat

D I N B U C O V I N A

Sărbătorirea de la Suceava Regimentul 3 Grăniceri, care

are reşedinţa în Cernăuţi, în fiecare toamnă face manevre in ţinutul Bucovinei.

Anul acesta manevra a făcut-o în regiunea de miază-zi a Buco­vinei şi în zilele de 5 şi 6 Septem­brie a. c. s'a oprit şi în oraşul nostru, cu care ocazie a dat în seara zilei de 6 o serbare literară cu caracter naţional de propa­gandă.

Toată inteligenţa oraşului a cău­tat să ia parte la această serbare printre care s'au aflat d. prefect al judeţului, d. primar al oraşului, d. dr. Lupul medicul oraşului, precum şi mai toţi românii din oraş şi împrejurimi. Deasemeni şi minorităţile au luat parte.

Serbarea s'a deschis cu Imnul Regal, cântat de corul şi orhestra Regimentului, după care a urmat diferite producţii artistice ca: dan­suri naţionale, coruri, bucăţi exe­cutate de orhestra şi din diferite instrumente muzicale, teatru şi altele.

S'a distins în mod vădit orhestra Regimentului de sub conducerea căpitanului Miilea, dând dovada că această orhestră face cinste muzicelor noastre militare.

Serbarea a luat sfârşit prin un marş cântat de corul Regimentu­lui, după care a urmat danţul care a continuat până dimineaţa într'o prietenie din cele mai plăcute.

Faţă de activitatea frumoasă a Regimentului 3 Grăniceri, noi suce­venii nu avem decât cuvinte de mulţumiri faţă de acest Regiment care odată cu el duce prin toate colţurile Bucovinei frumosul grai românesc, jocurile şi muzica noa­stră.

Trecerea acestui regiment prin oraşul nostru ne-a lăsat o frumoasă amintire şi avem speranţa că la anul viitor nu ne va uita, cu oca­zia manevrei se va opri iarăşi în oraşul nostru şi ne va da o nouă ocazie de a petrece aşa de bine cum s'a petrecut în seara zilei de 6 Septembrie 1923. B. т.

ABONAMENTUL: Pe un an 180 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 120 lei pe un an. Abonamentul plătit înainte; se poate face şi pe jumătate de an. oooooo tura < orului

ABONAMENTUL: Pentru instituţii financiare, ale statului şi biblioteci 300 lei pe an. Pentru sprijinitorii foaei minimum 300 lei. In America 3 colari. In Jugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 250 lei pe an.

PROPAGANDA ROMÂNEASCĂ LA GRANIŢE Astăzi', când teritoriul României a ajuns să fie cel al Daciei lui Traian,

părţile cele mai puţin româneşti şi mai mult expuse înstrăinării totale, sunt ţinuturile delà graniţe. Şi e natural să fie aşa: P e deoparte, înde­părtarea populaţiei de acolo de adevărata viaţă şi cultură românească, iar pe de alta influenţa pe care caută s'o exercite tot mai mult foştii stăpânitori asupra acelei populaţii, contribue la starea aceasta.

E îndestul de cunoscută, în această privinţă, propaganda intensă pe care o fac şi în prezent Ungurii la graniţele de Apus ale Ardealului. Prin teatru, prin reviste, ziare şi publicaţii de tot felul, ei caută să întreţină spiritul unguresc în rândurile ţărănimii româneşti de prin acele meleaguri. Şi ceeace e mai grav, e că aceasta propagandă în detrimen­tul nostru este făcută cu deplină conştiinţă din partea autorităţilor ungureşti, căci e lucru stabilit că trupele de teatru şi publicaţiile de care vorbim au iost şi sunt subvenţionate delà Budapesta.

In faţa unei astfel de propagande mai mult sau mai puţin „oficială", bazată pe idei şoviniste maghiare şi care tinde vădit la întreţinerea spiritului de ură împotriva Românilor, — ce am spus noi de cinei ani încoace? Ce măsuri au fost luate nu zic pentru distrugerea, dar măcar pentru contrabalansarea unei astfel de propagande periculoase?

In toamna anului 1919, se luase o lăudabilă iniţiativă de a se trimite profesori secundari şi buni elevi de liceu din Vechiul Regat în ţinuturile mărginaşe ale. Ardealului (Sătmar, etc.) cari să fie acolo pionii culturii şi limbii româneşti.

. . . Astăzi nu se mai vorbeşte decât foarte puţin despre propaganda românească la graniţe. Desigur, in situaţia mizeră în care se află, nici profesorii secundari, orişicât idealism ar avea ei, nu mai pot face sa­crificiul de a se izola în punctele cele mai mărginaşe ale ţării.

In orice caz însă, guvernul şi toţi cei ce simt adânc româneşte trebue să se gândească serios la rezolvirea acestei grave probleme, căci, nu de altceva, dar să nu se pomenim, într'o bună zi, că va fi prea tâ rz iu . . . ION GANE

Din Sfatul Ţării: Deschiderea Parlamentului In Capitala ţării, Bucureşti, Luni

15 Octombrie a. c , s'a deschis Par­lamentul sau Camerele Legiuitoare, sau pe înţelesul tuturora Sfatul Ţârii.

Cu acest prilej, după datina stră-moşască, s'a ţinut o slujbă biseri­cească la Mitropolie, la care slujbă oficiată de P . S. S. Motropolitul Primat Dr. Miron Cristea, a luat parte Familia Regală, însoţită de mi­niştrii ţării, miniştrii ţărilor străine, — lor li se spune miniştri plenipo­tenţiari pentrucă reprezintă ţara lor şi stau în Bucureşti — apoi deputaţi, senatori şi alte persoane însemnate din dregâtoriile statului.

După slujba bisericească, la ora 12 dl Brătescu-Voineşti, secretarul general al Adunării Deputaţilor, anunţă pe M. M. S. S. Regele şi Regina.

In clipa aceasta intră Familia Regală iar deputaţii şi senatorii se ridică în picioare, strigând: „Trăiască Regele!"

La deschidere M. S. Regele, ţine cuvântul său (care se cheamă Me-sagiul regal, adică cuvântul regal) şi în acest cuvânt M. S. Regele arată cum stă ţara şi ce legi se vor înfăptui în timpul acestei se­siuni (adică vremea cât va fi des­chisă Camera).

Cuvântul M. S. Regelui, trebuie să-1 ştie toată lumea şi de aceia îl tipărim şi noi.

Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi.

In sesiunea ce se deschide veţi continua opera de consolidare pe care aţi întreprins-o încă delà în­ceputul acestei legislaturi.

Constituţiunea fiind votată, opera Domniilor Voastre va fi înlesnită întru cât sunt stabilite principiile fundamentale delà cari trebue să purceadă de acum încolo diferitele legi de organizare menită să aşeze pe temelii puternice ţara noastră mărită.

Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi.

Călăuziţi de aceste consideraţiuni veţi avea să cercetaţi şi să votaţi legea administrativă care va unifica regimul nostru administrativ, pu-nându-1 la înălţimea nevoilor de azi ale vieţei noastre de stat. Veţi avea să cercetaţi şi să vă votaţi reforma învăţământului, legea de unificare a bisericii ortodoxe, legea privitoare la regimul general al cultelor, legea drumurilor, legiuirile căderilor de apă şi ale minelor spre a le pune în legătură cu nouile dispoziţiuni constituţionale, precum şi reforma impozitelor indirecte, revizuirea şi unificarea legislaţiunii băuturilor spirtoase şi legea pen­siilor.

Deasemenea veţi avea să vă ros­tiţi asupra codului muncii şi asi­gurărilor sociale care statorniceşte măsurile de ocrotire ale muncii şi aşează raporturile dintre factorii producţiunei pe principiul egalităţii înscris în noua Constituţiune.

Unificarea diferitelor coduri care se urmăreşte cu stăruinţă permite guvernului să vă înfăţişeze chiar în sesiunea aceasta noul cod penal,

. iar grija ce trebuie să avem pentru sănătatea publică care să daţi apro­barea Domniilor-Voastre legilor sa­nitare şi de ocrotire socială.

Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi.

Exproprierile în întreaga ţară sunt aproape terminate şi împro­prietăririle îşi urmează executarea lor normală, iar în Basarabia re­forma agrară este pe deplin înfăp­tuită. Cu chipul acesta ţărănimea intră cât mai neîntârziat în stăpâ­nirea efectivă a pământurilor do­bândite prin diferitele legi agrare

Constituţiunea preocupându-se de

exproprierea pădurilor în scop de a asigura lemne de foc şi de lucru populaţiei rurale, guvernul Meu vă va supune legea specială pentru aplicarea acestui principiu constitu­ţional şi trecerea în folosinţa ţăra­nilor a unui material atât de nece­sar uşurării traiului lor.

Domnilor Senatori, Domnulor Deputaţi,

Situaţia financiară a Statului se îmbunătăţeşte necontenit. Bugetul exerciţiului trecut a fost un buget e c h i l i b r a t , primul delà răsboi în­coace, i a r situaţia încasărilor şi a cheltuelilor exerciţiului în curs ne îndrituesc a crede că tot astfel se va închea şi bugetul anului acestuia. Politica stăruitoare de restabilire a ordinei în finanţe precum şi con­solidarea datoriilor noastre în afară întăresc creditul Statului şi ne dau putinţa să ne gândim şi la punerea în valoare a bogăţiilor naţionale, care va face obiectul deosebitelor preocupări ale guvernului Meu.

Desigur că valuta, deşi stabili zatö, nu corespunde stării atât de simţitor îmbunătăţită a ţării, dar suntem convinşi că printr'o muncă neşovăelnică şi prin intensificarea continuă a producţiei ea se va ri dica treptat şi va ajunge să dea României şi în afară situaţia mo­netară pe care o merită.

Domnilor Senato?i, Domnilor Deputaţi,

Sunt fericit să constat că rapor turile noastre cu diferitele ţări sunt mulţumitoare. Cu marii noştri aliaţi şi cu aliaţii noştri din Mica Inţe legere legăturile continuă să fie din cele mai cordiale, iar vizita, pe care împreună cu regina am făcut-o la Varşovia, şi căldura cu care am fost primiţi de toate straturile so ciale ne-au dovedit încă odată cât de adânci şi de puternice sunt simţimintele ce ne unesc cu na­ţiunea polonă.

Deasemenea raporturile noastre cu vecinii s'au îmbunătăţit în de­cursul ultimului an.

Pe de altă parte, prin încheierea tratatului delà Lausanne, pacea a fost în sfârşit restabilită în Orient şi s'a dat chestiunii Strâmtorilor, de care sunt atăt de strâns legate interesele ţăi ii, o soluţie corespun­zătoare cerinţelor noastre.

Nădăjduesc că în chestia repara ţiuniior se va putea cât mai curânc ajunge la o soluţie care să ne în-gădue dobândirea despăgubirilor ce ni se cuvin în urma marilor pierderi ce am suferit în războiu mondial.

România, care urmăreşte o poli­tică pacifică, va căuta pururea să exercite influenţa sa spre a con tribui, în marginile puterilor ei, la consolidarea păcei generale.

Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi,

Astăzi, ca întotdeauna, nu Mă îndoesc că veţi încuviinţa legile şi măsurile trebuincioase pentru ca. în orice împrejurare, scumpa noa stră oştire să fie în măsură de a-şi face datoria.

In faţa Domniilor-Voastre stă îndeplinirea unei munci rodnice. Sunt sigur că veţi şti s'o săvârşiţi cu conştiinţa deosebitei însemnă­tăţi a vremurilor de astăzi, cari impun tuturor fiilor ţării cel mai cald şi cel mai luminat patriotism

După frământările prin cari am trecut, e vremea ca patimile să se liniştească şi ca prin ordine, prin muncă şi prin dreptate, România să înainteze pe calea îndeplinirii înaltei sale chemări civilizatoare.

Sesiunea ordinară a Adunărilor Naţionale Constituante este des­chisă.

FERDINAND Urmează semnăturile miniştrilor,

€ U T R E II I I R I I L D I N J A P O N I A A trecut mai bine de o lună de

când ne-a sosit prima veste a de­zastrului fără pereche provocat în Japonia de cutremurul de pământ de la 1 Septembrie a. c. şi încă nici azi nu avem toate datele ne­cesare pentru a ne putea face o idee justă despre întinderea lui şi despre pagubele cauzate de el.

După primele telegrame s'ar fi putut crede că cele două oraşe de frunte ale Japoniei, Tokio actuala capitală şi Yokohama fosta capi­tală, împreună cu toate oraşele şi satele aşezate în jurul lor pe o ra­ză de aproximativ 150 km. au fost complect distruse de cutremur. S'au dat chiar cifre fantastice (trei milioane) despre numărul celor morţi. După veştile mai nouă se pare că dezastrul n'a fost atât de în­grozitor, de şi cutremurul a atins în mod excepţional de violent opt din cele mai populate şi cele mai bogate districte ale Japoniei aşezate în jurul oraşului şi Golfului de Tokio, iar incendiile ce au urmat dărâmării caselor, ca şi inundaţiile provocate de ruperea canalelor de apă în oraşe, ori de revărsarea va­lurilor oceanului peste părţile joase ale ţărmului au contribuit mult la mărirea dezastrului cauzat de cutre­mur. După datele oficiale pagubele în vieţi omeneşti provocate de acest cutremur par a fi fost de peste 250.000 morţi şi de peste jumătate de milion de răniţi; iar pagubele materiale a căror valoare reală nu se va putea cunoaşte de cât mult mai târziu, se pot evalua aproxi­mativ la peste 40 miliarde de franci francezi. Astfel în Tokio cu 2,173,000 locuitori, atins puternic de cutre­mur, a fost distrusă aproape com­plect, numai partea joasă a oraşu­lui, de lângă port, de altfel partea cea mai bogată a capitalei, în depozite mari de orez şi mătăsării, cu bănci, scoale superioare, (universitatea), fa­brici, etc. înregistrându-se aproape 40.000 morţi şi 150.000 răniţi.

Yokohama cu 440.000 locuitori a fost aproape complect distrusă. Partea de jos, de lângă port, a oraşului a fost dărâmată mai mult de cutremur şi de valurile ocea­nului, pe când partea de sus a fost distrusă mai mult prin foc. Pier­derile în vieţi omeneşti se eva­luează la aproximativ 100 000 morţi şi la peste 200.000 răniţi, rămânând fără adăpost mai mult de trei sferturi din populaţia oraşului.

In jurul acestor două capitale au mai suferit pagube, însemnate peste 20 de oraşe şi oraşele cu o populaţie cuprinsă între 20 şi 80 de mii de locuitori pe lângă nu­meroase târguri şi sate.

Populaţia Japoniei nu sufere a-cum pentru prima oară urmările unui astfel de fenomen geologic, căci insulele Japoniei sunt situate într'una din regiunile cele mai des încercate de cutremure. Astfel sunt oraşe ca Gifu, pe coasta de apus a insulei Nipon, care este bântuit anual de aproximativ 516 cutremure mai puternic simţite ; Nagoya pe coa­sta s'a răsăriteană cu 240, Kumanoto în insula Kiu-Siu cu peste 150; Tokyo şi Fukushima (în Nipon) cu 80—90 cutremure anual, etc.

Pagubele n 'au fost însă atât de dezastruase ca de data aceasta, nu atât din cauză că cutremurile n'au fost şi altădată în Japonia poate tot atât de puternice ca cel de a-cum, dar mai ales din cauză că oraşele regiunilor atinse nu erau aşa de populate, clădirile nu erau aşa de mari şi nu adăposteau atâta lume ca cele din Tokyo şi Yokohama.

Pentru a ne face o idee de cre­şterea enormă a oraşelor acestora în ultimul timp, n'avem de cât să privim oraşele noastre care numai de la războiu încoace s'au schim­bat aşa de mult că aproape nu mai sunt de recunoscut.

Din această constatare să mai poate deduce că gravitatea unui cutremur nu depinde numai de tăria lui, ci şi de regiunea în care se produce. îmi vine în minte cu­tremurul puternic de la noi care a sguduit timp de mai două luni (Ian. şi Febr. 1916) Munţii Făgăraşului.

Urletele înfricoşătoare subpămân-tene însoţite de sguduituri puter­nice ce se repetau la început din trei în trei secunde şi cărora n'au rezistat nici-un coş, nici-o sobă de ale puţineler locuinţe de lemn de la izvoarele Argeşului şi care au dărâmat stânci enorme (Cetatea lui Ţepeş), n'au speriat aşa de mult lumea românească tocmai din cauză că cutremurul s'a produs într'o regiune muntoasă şi foarte puţin populată. Când cel din 1912 de la Focşani-Mărăşeşti este mai cunoscut tocmai prin faptul că s'a produs în o regiune destul de po­pulată. Am putea zice că nu trece o secundă fără ca să nu se producă un cutremur în vre-o parte a pă­mântului; fără ca această poşghiţă ce-i formează scoarţa sa externă şi pe care noi ne-am obişnuit s'o considerăm ca fixă, să nu se cu­tremure cât de cât.

Studiul cutremurelor însă este o ştiinţă nouă, iar aparatele (Seis­mografe) cu care ne servim să în­registrăm tăria, direcţia, ori depăr­tarea lor, nu ne folosesc ca să le prezicem mai din vreme nici atât cât ne poate prezice un barometru schimbarea vremii.

Studiul acestor cutremure ne arată însă câteva constatări destul de importante de care ne putem folosi spre a micşora efectele lor, dacă nu le putem evita.

Astfel ştiinţa aceasta ne arată că cutremurele sunt datorite la trei cauze bine distinate. Unele ar fi cauzate de prăbuşiri de strate sub-pământene în goluri produse la o mică adâncime prin distrugerea rocelor uşor de ros de ape, ca piatra de var or ca sarea, însă a-ceste cutremure n'au efecte de cât locale şi de foarte mică importanţă.

Altele sunt d a t 0 1 ' i t e vulcanilor activi şi anume smăncinăturilor pu­ternice ce produc gazele fierbinţi şi lavele topite din interiorul pă­mântului care caută să-şi croiască un drum înafară prin coşul vulca­nului, astupat în parte ori în total prin întărirea lavelor rămase în el de la o erupţie anterioară.

Tipul acesta de cutremure se simte foarte des în regiunile vulcanice şi câte-o dată ele sunt aşa de puternice că se resimt pe regiuni întinse (Italia) şi chiar pe întreaga suprafaţă a pământului (Krakatao) în 1883.

Cele mai numeroase însă sunt cutremurele aşa numite tectonice. Pentru ori-ce observator, ori cât de nepriceput în ale geologiei ar fi el, scoarţa pământului apare formată nu dintr'o singură bucată, ci din nenumărate bucăţi de dife­rite forme şi mărimi şi tot aşa de diferite şi ea compoziţie. E uşor de văzut cum alături de un lanţ de munţi formaţi din stânci de piatră diferite şi încreţite puternic se găseşte o zonă de dealuri cu roee moi, nisipoase-argiloase, care răsar une ori aşa dintr'o dată la marginea vre-unei câmpii, dreaptă şi întinsă ca Bărăganul, iar ceva

mai departe apare u n luciu ne­sfârşit de Mare al cărui fund se scufundă repede cu mii de metri.

Toate aceste bucăţi ale scoarţei sunt nu numai diferit constituite dar sunt şi aşezate deosebit unele faţă de altele, unele drepte altele înclinate ; unele mai sus altele mai jos; dealungul marginilor lor rupte, proptindu-se unele de altele, ca pietrile din bolta unui pod de piatră, toate rezemîndu-se pe regiunile mai profunde ale pământului.

întreg acest mozaic de compar­timente diferite ale scoarţei, nu stă veşnic în nemişcare, ci cu timpul bucăţile se mai 'aşează după frac­turile după care se inbină între ele, întocmai cum o casă se aşează şi ea ori cât de solid ar fi lucrată. Şi dacă la simpla aşezare a unei case şi tot se aud une ori sgomote, mai ales noaptea când liniştea e pro­fundă şi apar unele crăpături în ziduri ; nu e de mirare că atunci când se aşează unul din aceste compartimente ale scoarţei, chiar şi numai cu un milimetru, să se producă la suprafaţă în dreptul părţii aşezate o aşa de puternică cutremurare ca cea de acum din Japonia, care să devasteze întreaga regiune atinsă.

Prin studiul cutremurelor însă se pot determina mai mult sau mai puţin bine toate regiunile cu frac­turi mişcătoare ale scoarţei, şi odată cunoscute aceste regiuni, prin construirea de case după anumite norme speciale care să nu se pră­buşească cu prea multă uşurinţă, cum ar fi de exemplu înlăturarea etajelor prea multe şi facerea lor din beton armat şi ar putea ajunge ca cel puţin pierderile în vieţe ome­neşti să fie mai puţin numeroase.

Toate aceste învăţăminte câşti­gate cu atâta suferinţă omenească, vor fi însă repede uitate după ce pagubele materiale au fost reparate şi după ce vântul uitării a spul­berat cenuşa celor arşi de vii sub ruinele caselor lor prăbuşite. Când se clădeşte, cine se mai gândeşte oare azi că la 1802 Turnul Colţei din Bucureşti s'a dărâmat de un cutremur puternic ? ; Ori că la 1838 din cauza unui puternic cutremur in Câmpia Română, multe sate au fost complect dărâmate, arborii smulşi din rădăcină, iar ogoarele spintecate de dungi crăpături din care ţâşneau ape abundente ?

In Calabria din sudul Italiei, de­vastată de atâtea ori de cutremure ca cel din 1783 când au pierit 30.000 şi cel din 1910 în care au murit 200.000 de oameni, se con-struesc oare azi casele avându-se în vedere eventualitatea unui nou cutremur? Tot astfel şi în Japonia,de şi cutremurele mai puţin violente de toate zilele le vor aminti multă vreme încă despre dezastrul fără pereche din 1923 aceasta nu-i va împiedeca pe japonezi să nu uite repede învăţă­mintele atât de dureros câştigate.

Clădiri şi mai mari cu etaje şi mai numeroase se vor ridica pe locul celor azi dărâmate, de şi ei ştiu foarte bine că ţara lor insulară nu reprezintă de cât o frântură de munţi rupţi de marginea de răsărit a ţării şi scufundaţi ca o treaptă în spre marea (peste 8000 m.) adâncime de la marginea Oc. Pa­cific şi că dealungul tuturor linii­lor acestora de ruptură apar nu­meroşi şi puternici vulcani activi, consideraţiuni puternice care l-ar putea convinge uşor că acest cu­tremur îngrozitor nu va fi ultimul.

PROF. DR. I. P. V0ITEŞTI, de la Univ. din Cluj.

Cor bărbătesc Moderat

Tenor I şi П

Base I şi П

U N Ä 1 1 I N C A (Melodie poporali)

M E A

3 5 "

r í Щ

m i

Aranjată şi armonizată de IULÍU BIROU

- f YVV,

— "

ш 0

Frunzuliţe de bujori. Sns, la joc, acum, feeiori! Să jucăm noi iac' aşa Mândră Dunărinca meat Frunzuliţă de cicoare, Sus, şi voi, dragi lelişoare!

Să cântăm Şi să jucăm,

Astăzi să ne bucurăm 1

Dunărinca mea, jncăm : Toţi de mâni, noi ne luăm Şi, ca 'n horă, ne 'nvârtim, Până jocul îl sfârşim. Doi paşi mici 'naiute tragem, Şi la dreapta, doi mari, facem;

Iar 'napoi Şi 'n stânga, doi,

Tot aşa paşi, facem, noi!

Drag mi-e jocul românese, Aesionul bătrânesc Când, în frunte-i, salt cn ea, Cn leliţa, mândra meal

Şi-alte fete frumaşele Şi neveste tinerele,

Joc pe rând, cn drag şi bine, Să gândească şi la minei

Măi, lăntare, vom juca; Zi-ne Dunărinca mea! Iar tu, dragă lelişoară Vino, întâi, în joc de sboarăl

Toată lnmea să se mire, Spre la noi c ou privire: Cam jucăm de drăgăstos, Trapul, legănâud frumos !

La porţile literaturii

L A S C H I T Bate toaca de vecernii, sus la schit, în cetăţuie . . . Gândul meu cuprins de rugă, mai curat sp re Domnul suie. . Din chilii porneş te t a g m a şi se urcă 'ncet la schit. . , Iar pe culmea cetăţuiei, ochi de foc au răsărit .

Sunt vieţi r ă p u s e 'n luptă, răscolite 'n pacea serii Cari cer din cripta j o a s ă ra ta dulce-a mângâierii . . . Răscolitele morminte s 'au desohis în asfinţit Pe când toaca 'n agonie, plânge jalnic sus la schit

Din împărăţ i i a lbas t re , picură balsam sfinţit Şi dure rea 'ncremenită pe morminte-a aţipit . . . De la schit porneş te ruga, c a r e urcă 'ncet sp re slavă Iar pe morţii 'nchide lutul. . . . Ruga-i a durerii navă . . ,

Moare 'ncet în pacea serii ultima făclie apr insă Liniştea coboară 'n lume ca o p lasă larg întinsă . . . Colo sus în cetăţuie, viaţa parcă-a ' nc remen i t . . . Noaptea trece 'n vesmânta tă printre ziduri sus la s c h i t . . .

JORDAOHI IFR. BUOÂ

A M Amurgu serei 'ncet se Iasă Ca muşuroaie mici, mărunte, Din depărtare'n zarea ştearsă Se vede turma de pe munte.

Din spre apus noaptea soseşte Perdutä'n marea de câmpie, 0 undă doar măi rătăceşte Suflând a zilelor făclie. De după deal incet apare... Lumina albă îşi distramă Urcând a cerului cărare Colacul mare de aramă.

Şi de prin lanuri vin cocorii Cu păsuri largi agale, agale A stat fiertura în scocul morii Şi umbrele se las pe vale.

Lumina caldă se aprinde Peste tot satul şi pripită 0 boare lină se desprinde Din umbra serilor tihnită Şi florile din câmp smălţate Şi busuiocul din grădină

U R O Şi cârduri pasările toate Vor adormi sub boarea lină. Amurg de vară delà ţară Amurg sublim cu zare lină Adormi viaţa mea spre seară Când dorm şi florile în grădină.

Iliaşfalău. I. GRIG0RESCU *

Sunt atâţia entuziasmaţi şi tineri cari plini de avânt bat la porţile literaturii. încercările lor şe asea­mănă cu cele întâi flori plăpânde de primăvară. Şi deşi aceste flori trâesc de multe ori puţin, ivite odată cu topirea zăpezii, totuş sunt fru­moase, gingaşe şi-şi scaldă fericite petalele în lumina soarelui. Câţi ti­neri nu au începuturi bune, câţi ti­neri nu încearcă şi câţi nu au pro-ducţiuni cari merita încurajarea. Acei ciri-şi risipesc sufletul către frumos, către ideal, către literatură, în această rubrică vor găsi un colţ al lor. REDACŢIA

D e l a T e a t r a l M a ţ l o n a l d i n ClnJ

Ser i de a d e v ă r a t ă a r t a Dl N. Iorga, îndrumător în viaţa

noastră naţională şi culturală, ne-a dat şi de data aceasta un sâmbure de conştiinţă; tot sufletul şi zbuciu-mările marelui dascăl Gh. Lazăr, în piesa cu acelaş nume. Şi oare cine putea concretiza mai bine toată fiinţa feciorului de ţăran delà Avrig, învăţat mare pân'â'n zilele noastre, de cât un alt mare învă­ţat, care a adus şcoala delà Văleni, într'o vreme care nu se prea deo­sebea mult de cea din timpul delà Sf. Sava? Şi piesa d-lui Iorga, ju­cată in amintirea lui Gh. Lazăr, pe scena Teatrului Naţional din Cluj, a fost pătrunsă de sufletele ardelenilor, atât ale bătrânilor cât şi ale tinerilor, unde se deschideau fâşii nôui de lumină sănătoasă. Am văzut boabe de lacrimi în ochii celor albiţi de ani ; am văzut până şi pe chipul bronzat de vânt a plugarului în cămaşe de sărbătoare, strecurându-se mândria că din că­suţa umilă a lui a eşit un Gheorghe purtător de vorbă înţeleaptă; am văzut pe studenţii săraci şi elevii delà galerie, cum şi în întunericul uliţii, după ce s'a isprăvit teatrul vorbind cu însufleţire despre Gheor­ghe al lor. Şi am tras o concluzie: teatrul adevărat al sufletului româ­nesc, teatrul sănătos, teatrul îndru­mător, ni-1 aduce tot N. Iorga, isvorul nesecat de lumină.

înainte de a se ridica perdeaua pentru a urmări pe Gh. Lazăr, un cuvânt autorizat, o personalitate ştiinţifică, academicianul Bogdan-Duică, scurt şi precis, ne-a adus înfăţişări noui din viaţa lui Lazăr, pe cari noi ascultătorii nu am ştiut-o.

Piesa a fost jucată cu înţelegere de către actori.

* * Teatrul Naţional de aici, ne dă

din ce în ce seri frumoase de artă. Meritul — mă repet înadins ca să afirm şi ca să intre şi în capetele seci ale altor aşa zişi ziarişti, în realitate stricători ai scrisului, — se revine artiştilor, cari muncesc c'un gând de apostolat în suflete.

Piesa „Morcovel", o analiză su­fletească într 'un act, scrisă de fran­cezul J . Renard. Viaţa tristă a unui copil, — câţi copiii de aceş­tia nu sunt şi sub ochii noştri, — a fost simţită, redată bine, nuan­ţată în stările ei delicate sufleteşti de către o tănâră artistă, apărută pentru primaoară în un rol greu, dna N. Hodoş. Această artistă şi-a căpătat un loc definitiv în teatru.

Italienii au ? tea t ru social şi psi­hologic, ce bine ar fi să vedem cât mai multe piese de scriitorii cei mai buni. Comediile franţuzeşti — bine înţeles cele obscure cari se aduo ca import la noi ca luxul

stricăcios, — ar trebui înlăturate. Piesa lui Dario Nicodem: „Scam-polo", a plăcut mult. Nu a fost numai o comedie, ci sub o formă de râs, adevăruri adânci şi tragice omeneşti. Scampolo a fost şi o lecţie fără răutale la adresa muH or femei, din „societate", din lumea noastră. Piesa s'a jucat minunat, subliniez cuvântul deoarece sunt sgârcit în aprecieri.

Artiştii Neamţu-Otonel, Mihăi-lescu-Brăila, Ionescu-Ghibericon, Jeana Popovici-Voina, şi dna Rally s'au întrecut între ei. Talentata artistă Jeana Popovici-Voina în jocul ei natural din „Scampolo", ne-a adus pe scenă, de când a vi­zitat teatrele Parisului, o desăvâr­şire a calităţilor sale înăscute tea­trale. Jeana Popovici-Voina, e o artistă, care poate juca pe orice scenă serioasă din străinătate. Mi-a atras aminte d. Potcoavă. L-am urmărit în multe piese. Nu mă pot dumeri deee i se dă tot roluri pe al doilea plan, unui artist cu talent? Ar trebui să dispară şi la acest teatru tânăr, că numai ac­torii societari să aibă partea leu­lui. II cunosc pe d. Bârsan, de­stul de drept, şi-1 rog să deie dru­mul şi alor cari în adevăr nu pot sta în umbră. Şi sufletul de scrii­tor al dlui Bârsan, mă va înţelege.

C0NST. CEHAN-BACOVIŢĂ

DIN CAETUL UNEI GOSPODINE Petele de rugină. Pentru curăţirea

petelor de rugină de pe rufe (albi­turi), facem următorul amestec : luăm zece grame sare de lămâie, le punem în 80 grame (un pahar de vin nu mare) de apă, le topim şi filtrăm (strecurăm). Cu soluţia aceasta ungem petele. După înde­părtarea petelor, spălăm stofa în apă curată. Această soluţie e bună şi pentru scoaterea petelor de cer­neală din rufe şi de pe hârtie.

*

De ce nu e bună pâinea caldă? Pâinea caldă nu e sănătoasă, fiindcă o înghiţim fără a o amesteca bine în gură şi pentrucă nu e ameste­cată în destulă salivă (scuipat) din gură. Ajungând bucăţi mari în sto­mac, sucurile de acolo nu pot pă­trunde bine în pâne ca s'o topească şi de aceia când mâncăm pânea caldă simţim o greutate în stomac. Iată pentruce doctorii recomandă ca toţi suferinzii să mănânce pâne prăjită.

Nu am păţi nimic mâncând pâine proaspătă, dacă am băga în gură bucăţele mici, dacă am mânca încet şi am mesteca în gură cu răbdare. Multe boli de stomac s'ar înlătura dacă am mesteca bine alimentele (bucăţele) în gură.

Duminecă, 21 Octombrie 1923 CULTURA POPORULUI Numărul 30 — Pagina 4.

O F A P T Ă BUM A A D I A V O L U L U I I I -

Ab ia de-o s ă p t ă m â n ă , sorbise d in a p a m i n u n a t ă şi ob razu l i se scofâlcise, i a r p u t e r e a t ine re -ţei îi desc reş tea v ă z â n d cu ochi i :

P a r ' c ă e r a de cincizeci de a n i . . .

Nu se m a i u i t a la florile pe car i a t â t de m u l t le î n d r ă g e a od in ioa r ă ; cu p a ş i greoi t r ecea pe i a r b a de m ă t a s ă şi nu- i s im­ţea m â n g â i e r e a . . .

Cân tecu l p ă s ă r i l o r nu-1 m a i a u z e a şi c â n d t recea p r i n v r ' u n sa t u n d e e ra h o r ă m a r e , el n u se m a i p r i n d e a în joc cu flăcăii şi fetele de s e a m a lui , ci t r ecea îna in te d i sp re ţu i to r de as te p r i ­m ă v ă r a t e c e nebun i i .

V ia ţ a n u m a i a v e a nic i u n far­mec p e n t r u el, căc i bucur i i l e ei nu-1 m a i c h e m a u : af lase cât e de m a r e su fe r in ţ a o m e n e a s c ă şi câ t de m u l t e d u r e r i s u n t pe a c e s t ' p ă m â n t . . .

Şi t â n ă r u l fecior de î m p ă r a t , covârş i t de în ţ e l epc iunea pe ca­re o năzu i se d in to t suf le tul său , se g â n d e a cu do r şi cu p ă r e r e de r ă u la n e p ă s ă t o a r e a v i a ţ ă de odin ioară , c â n d t r ă i a î n t r ' u n vis fe rmecă tor şi p l in de l u m i n ă . . . Câ tă d r ep t a t e a v u s e b ă t r â n u l că lugăr , pe care se d u c e a să-1 în t â lnea scă la r ă s c r u c e a d r u m u ­rilor! . . .

* * *

— C u m te-ai s ch imba t ! s t r i ­gă F ă t - F r u m o s , v ă z â n d ch ipu l zbârc i t al Voevodulu i .

— D u m n e a t a eş t i c ă l u g ă r u l cel b ă t r â n ? se m i n u n ă feciorul de ' m p ă r a t , d â n d u - s e înapo i .

„Nemai p o m e n i t ! . . . Ce t â n ă r eşti, ce f r u m o s ! . . .

„Aveai d r e p t a t e c â n d s p u n e a i că t i ne re ţ ea este cel m a i n e p r e ­ţu i t d a r al o m u l u i !

— Nu, p r i e t e n e ! . . . N u m a i s p u n as ta ! A c u m a cred că 'n ţe -lepc iunea este ce ia ce a r e o m u l m a i de pre ţ . L a ce-ţi foloseşte să fii t â n ă r şi neş t iu to r , în lu­m e a a s t a u n d e t r ebu ie s ă ştii a-tâ tea , ca s ă poţ i fi c ineva!

— P o f t i m ! . . . i a r n u ne m a i înţe legem, zise feciorul de 'mpă ­r a t . . .

„Anu l t recu t , eu v o r b e a m ca d-ta şi d-ta vorbea i ca m i n e ! . O m u l n u e n i c ioda tă m u l ţ u m i t cu soa r t a lu i .

„Aş v r e a să ş t iu u n l u c r u : de ce voiai d- ta să fii t â n ă r ? E u v o i a m să fiu înţelept , ca să -mi pot s t ă p â n i cu v redn ic ie ţ a r a u n d e s u n t î m p ă r a t , d a r d o m n i a t a ?

— E u ş t i am a tâ tea , r ă s p u n s e c ă l u g ă r u l de a l t ă d a t ă , s i m ţ e a m că a t â t ea s u n t de făcut pe l u m e a aceas ta , î ncâ t s u f e r e a m că n u pot face n imic , d in p r i c ina ne ­p u t i n ţ e i mele . Voiam să fiu t â ­năr , ca să pot m u n c i d in pl in!

„ A c u m a însă , c â n d m i n t e a n u m ă m a i a ju t ă la n imic , v ă d că fiecare v â r s t ă a re d a r u r i l e e i . . .

„Şi n u m a i a c u m , când n 'o m a i am, îmi d a u s e a m a ce m a r e lu­c ru e în ţe lepc iunea!"

Dracu l a scu l t a se şi de d a t a a-ceas ta : şedea pe p i a t r a c işmelei în chip de l ă c u s t ă şi t r ă g e a cu u rechea .

Dor ind să-ş i d u c ă p â n ă la ca­p ă t f ap ta cea bună , el şopti fe­c ioru lu i de ' m p ă r a t :

— Dacă vrei , t e fac i a r ă ş i tâ­n ă r !

Apoi, la u r e c h e a ce lu i la l t : — Dacă vrei , î ţi v ine m i n t e a

l a loc! — Oare n u s 'ar p u t e a să fim

ia r ă ş i ce-am fost? î n t r ebă Voe-vodul .

— E-hei! r ă s p u n s e C ă l u g ă r u l . „Cu cât d r a g mi -aş duce i a r

pe spa te an i i , dac ' a ş avea dă -sagii şi căr ţ i le mele! Şi-apoi, d r ep t să- ţ i spun , mi-e dor de b a r b a m e a cea a lbă , care-mi şe­dea a ş a de bine!

— Atunc i , ştii ce? „Du-mă l a f â n t â n a 'n care

te-ai scă lda t şi eu a m să te duc l a izvorul u n d e m ' a m a d ă p a t cu în ţe lepc iune! ho t ă r î feciorul de ' m p ă r a t .

„Te fac î n t â iu l m e u sfetnic, deoarece cred că t i ne r e ţ ea mea ,

u n i t ă cu în ţ e l epc iunea d u m i t a -le, a r p u t e a ferici p o p o r u l m e u .

„ Ia r c i ş m e a u a aceas ta , l ângă care n e - a m în tâ ln i t , s'o bo tezăm „Izvoru l a d e v ă r u l u i " , căci aici a m af la t noi că t i ne r e ţ ea t r ebue să se spr i j ine pe în ţe lepc iune , i a r min ţ i l e l u m i n a t e , ca s ă poa­t ă face ceva, a u nevoie de o voin ţă t â n ă r ă ş i -un b ra ţ ne is ­tovit!

* * *

Cei doi d r u m e ţ i p o r n i r ă la d r u m .

In p o i a n a d in p ă d u r e , fecio­r u l de î m p ă r a t găs i a p a t ine re -ţei şi se sca ldă î n t r ' î n s a şi,se fă­cu i a r ă ş i f rumos şi nepăsă to r .

Acolo le eşi în cale ce r şe to ru l olog, care , u r c â n d u - s e în câ rca lu i F ă t - F r u m o s , le a r ă t ă d r u m u l sp re s t â n c a de u n d e i svora în-ţe lep ţ iunea .

D u p ă ce b ă u d in t r ' î n sa , că lu­g ă r u l se făcu i a r c ă l u g ă r b ă t r â n şi a d u s de spa te şi î ncepu să r â ­d ă cu hohote l a a m i n t i r e a t u t u ­ro r pros t i i lor pe ca re le făcuse în v r e m e a când e r a î m b r ă c a t ca u n căp i t an .

La r â n d u l său , Voevodul fu m u l ţ u m i t foarte să a lerge i a r pe c â m p u r i , ca u n copil, să cu leagă flori în l u m i n a soa re lu i şi să se în t r eacă în cân tece cu păsă r i l e ceru lu i .

L u c r u c iuda t : d in a n u l pe t re ­cu t s u b t u n a l t ch ip , le r ă m ă ­sese a m â n d u r o r a câ te ceva ; bă­t r â n u l c ă l u g ă r a v e a m a i m u l t ă vlagă, pa rcă , i a r t â n ă r u l fecior de î m p ă r a t e r a m a i cu min te , cu o u m b r ă de g â n d i r e pe f run­t ea sen ină . Ceiace î n s e m n e a z ă că dacă ne p re facem câ te oda­tă , n u p i e r d e m cu to tu l ch ipu l prefăcător ie i n o a s t r e . Toa te la­să u rme i

— Măria-Ta , zise Că lugă ru l . „A veni t v r e m e a s à n u te m a i

ţii de j o c u r i . . . S u n t îngr i jo ra t de cele ce s'or fi p e t r e c â n d în împă ră ţ i e , în l ipsa Măriei-Tale . E u aş i zice să ne î n t o a r c e m a-casă .

— Bine-ai grăi t , m a r e sfet-nice!

„Să ne 'n toa rcem! * * *

Ajunş i acasă , Voevodul află că moşnegi i c â r m u i s e ţ a r a în­t r ' u n ch ip c iuda t de tot .

Cea d in t â i lege a fost o p o r u n ­că p r i n care flăcăii şi fetele e r a u opr i ţ i să m a i joace în horă , a-ceas ta nef i ind u n l u c r u în ţe ­lept. Apoi, de oarece înă l ţ imi le lor a v e a u ma ţe l e c a m hodorogi ­te, n u m a i avea n i m e n i îngă-du i a l a să m ă n â n c e ca rne şi să bea v i n ; în sfârşi t , toţ i copiii t r e b u i a u să poa r t e ochelar i , de oarece înă l ţ imi le lor aveau ve­derea s labă .

Toate aces tea n ' a r fi fost m a ­re lucru , d a r p r i m e j d i a cea m a ­re era că oas tea fusese î m p ă r ţ i t t ă şi soldaţ i i toţ i t r imiş i acasă .

Moşnegii, a v â n d f irea a s t â m ­p ă r a t ă şi n ic i o poftă n o u ă în sânge , c r edeau că şi cei lal ţ i oa­m e n i n u m a i a u pofte ; îşi î n c h i ­p u i a u că pacea şi vo ia b u n ă vor s t ă p â n i veşnic în l u m e şi toţi ban i i oş t i re i îi foloseau a c u m c lăd ind u r i a ş e pa l a t e de sticlă, în care î nvă ţ a ţ i n e n u m ă r a ţ i n u ­m ă r a u pic ioarele gândac i lo r şi m ă s u r a u câ t ă d e p ă r t a r e este de­là o s t ea la a l t a .

Poporu l , s u p u s şi încrezător , s p u n e a :

— Cine ştie . . . poa te că a ş a t r ebue să fie ro s tu l lucruri lor . . . d acă înă l ţ imi le lor găsesc cu ca­le că este aşa!

Dar n u e m a i p u ţ i n a d e v ă r a t că o m a r e m â h n i r e copleşise ţa­ra , pe care-o a m e n i n ţ a u năvă l i ­to r i s t r ă in i .

Mare fu deci, b u c u r i a m u l ţ i -me i şi î n t r i s t a r e a vecini lor h r ă ­pă re ţ i a f lând că s 'a în to r s îm­p ă r a t u l cel t â n ă r , înso ţ i t de u n sfetnic în ţe lept!

Ţ a r a toa t ă se u m p l u de cân­tece i a r v inu l cu r se d in be lşug şi poa te curge şi as tăzi , dacă n u c u m v a moşnegi i b ă u t o r i de a p ă n 'o r fi i a r în f r u n t e a buca te lo r .

A m fost şi eu de faţă l a să rbă ­toa rea încoronăr i i ş i -am m â n c a t m â n c ă r i l e cele m a i alese ş i -am

b ă u t v inur i l e cele m a i îmbă lsă ­m a t e .

Mi se p a r e că ospeţele n u s 'au i sprăv i t încă şi v 'aş s p u n e cu m a r e bucur i e , iubi ţ i ci t i tori , u n ­de se af lă aceas t ă m i n u n a t ă îm­p ă r ă ţ i e ; d a r c u m s u n t v r e m u r i de s c u m p e t e şi de l ipsă, mi-e frică să n u da ţ i n ă v a l ă p r e a m u l ţ i acolo şi să veni ţ i de hac bieţ i lor b u c ă t a r i !

Da r po t să v ă s p u n u n l u c r u : Voevodul , ale c ă r u i a p ă ţ a n i i vi le -am povest i t , m u l ţ u m i t ă sfatu­r i lo r c u m i n ţ i a le b ă t r â n u l u i că­lugăr , şi-a făcut poporu l fericit.

Şi u rez m u l t o r feciori de îm­p ă r a ţ i s ă a ibă ace laş noroc şi-1 vor avea, dacă vor şt i să u n e a ­scă t ine re ţea lor bogată , înflă­că ra tă , cu în ţ e l epc iunea u n u i sfetnic de t r eabă , c u m p ă n i t şi cu sufletul p l i n de d rep t a t e . . .

VICTOR EFTIMIU

De la ţăranii noştri In această rubrică vom publica

lucrările venite de la ţărani, ca din scrisul lor sincer şi simplu, să se vadă ce minunată comoară de frumu­seţe, de gândire şi de bun simţ, sunt în sufletele acelor cari trăiesc la coarnele plugului.

Versurile de astăzi sunt,ale ţăra­nului Aureliu Novac, care are nu­mai cinci clase primare din şcoala din sat. El este din comuna Vasiova (Banat).

* SUFLET NU MAI PLÂNGE...!

Suflete'n zădar aştepţi I In zădar vei plânge, Niciodată n'o să poţi Răutatea 'nvinge.

Căci vinţa e amară, Oameni în lume s'au schimbat, Dimineaţa chiar şi sara Să se roage au uitat.

De-ar fi gândul lor la cer Dumnezeu s'ar îndura, Şi să vezi suflet stingher Rostul lumii s'ar schimba.

Să cercăm noi a iubi Lucrurile bune. Ura dacă nu ar fi Pace-ar' fi pe lumel

Dar suntem răi şi iuţi de fire; Vrem tot bine să trăim, Fără muncă şi 'n mărire Tot în frunte noi să fim.

Suntem vina noi la toate ! Şi să vezi tu suflet drept. Dumnezeu dacă ne bato — Suntem vina, o repet.

Mult mi-e jele şi bănat, Suflet cu credinţă, După toate ce-am oftat, Că nu-s cu putinţă.

Am cercat cu mare dor, Suflet nu mai plânge ! Să fac bine fraţilor . . . Răutatea 'nvinge . . .

'Nalţă-te cântecul meu Viers fără cuvinte. Du-te sus la Dumnezeu Roagă-te ferbinte.

Să se 'ndure să trimită, Ploaie pe pământ şi rod, Că ni-i ţara întregită — Toţi românii-s la un loc.

Noi destul am suferit, în războiul cel mai greu; Acum vremea a venit Să scăpăm şi noi de rău.

Avem noi un greu păcat. Neînţelegeri multe. Politica ne-a mâncat De veacuri trecute 1 . . .

Roagă-te lui Dumnezeu, Suflet cu credinţă . . . Să trimită darul său — Toate-'s cu putinţă 1

Recunoaştem suntem răii Să întindă dreapta sa, Că toţi suntem fii săi — Şi perim de ni-o l ă s a . . .

'Nalţă-te sufletul meu Sus în sfere 'nalte, Totdeauna Dumnezeu A milui poate.

Nu căuta în viitor, Nu privi în urmă, Dacă frunze, oameni mor Viaţa nu se c u r m ă . . .

Ai ajuns ce ai dorit, Dar acum vei plânge. Oamenii s'au înrăit, Ai să verşi lacrimi de sânge.

Ai credinţă mare . . . Şi speranţă 'n ceri, C'o să vină zi cu soare, Şi frumoase primăveri.

AURELIU NOVAC, Vasiova (Banat). econom.

H a v a s d e l à m e d i c

T O T D E 8 P 1 E S I F I L I S Am primit o mulţime de răvaşe

de la cetitorii acestei foi. In toate sunt rugat să scrim mai des şi mai pe larg despre sifilis. Cu drept cuvânt a numit-o unul: „boală vic­leană şi de rana". Cum scopul aces­tei foi e o cât mai largă răspândire a bunelor sfaturi în popor, vă fă­găduim că nu vom pierde nieiun prilej ca să vă deschidem ochii şi în ceace priveşte sifilisul.

Ca să fim înţeleşi încă bine, şi ca să se întipărească în minte cele scrise de noi, vom însoţi vorbele noastre cu desemne şi fotografii. Sacrificiul e mare, dar folosul e şi mai mare.

Sifilisul (sfrănţia, cel perit) e o boală foarte urâtă şi foarte pericu­loasă din toate privinţele, nu numai pentru familia sa (soţie, copiii).

Sifilisul azi e înfricoşător de răs­pândit şi la oraşe, dar şi la sate.

Strigătele de alarmă, venite din toate unghiurile Ţării sunt îndrep­tăţite şi nici un sacrificiu nu-i de prisos în lupta pentru stăvilirea acestei pacoste.

Să rămânem înţeleşi însă asupra a 3 puncte:

1. Microbul (vieţuitoarea, cauza)boa-lei se cunoaşte bine. Are forma unui burghiu foarte subţire cu 6—12 . - _ sucituri (învârtitori). Se i~ V învârteşte neînchipuit de

repede cu toate că-i aşa jt*****. de subţire şi de mic că

trebue să pui 1000 de aceşti microbi cap la cap

Microb ВІШШС C A G Ă F A C I U N C E N T I M E T M

Se găseşte în puroiul rănilor sifi­litice, în scuipatul celor cu răni sifili­tice în gură, în sângele sifiliticilor.

Orice lucru infectat cu acest microb răspândeşte boală.

2. Ca să te îmbolnăveşti de sifi­lis e nevoe să ai undeva o rană — cît de mică — pe unde să intre microbul.

3. Sifilisul luat în pripă şi cu doftorii anume şi îndestulător de tari, se vindecă sigur.

Cum se ia boala? 1. Prin sărut. Dacă un sifilitic are răni în gură

sau buze, sărută pe cineva sănătos şi acela are o cât de mică sgârie-tură pe buze, faţă, .mâini, e uşor să-i dea boala.

Şi ca să vedeţi ce uşor să ia boala să vă povestesc 2 cazuri.

a) Un copilaş frumos şi tare ca piatra, fiul unui cârciumar era lăsat de părinţii săi să fie mân­gâiat de orice muşteriu. într 'o zi unul a binevoit a-1 săruta pe ochi. Nu au trecut mai mult de 20 zile că apăru pe obrazul sărutat un şancru sifilitic vă închipuiţi ce ne­norocire şi ce durere pe părinţi când doftorul le-a spus boala. Şi câte cazuri de acestea n'o mai fi!

învăţătura trebuie să fie aceasta : Părinţii să vegheze ca copiii să

nu fie lăsaţi la cheremul nimărui. Să n'aveţi încredere în nimeni! Nu lăsaţi copiii să fiie sărutaţi! b) al doilea caz. E vorba de o

bunică, care a trecut de 60 de ani. A sărutat-o nepotul ei, întors acasă din pribegie.

Vă închipuiţi la vârsta ei să ca­peţi sifilis.

După vre-o câteva săptămâni la locul sărutat a apărut un şancru si­filitic, darul pe care i 1-a adus nepotul.

Uitaţi-vă şi în fotografia demaijos. 1. Prin

muşcătură. După-ce

v'am des­luşit ches­tiunea cu sărutul, u -şor înţele­geţi cât de r e p e d e se poate răs­pândi boa­la ast-fel.

3. Tot aşa şi când un sifilitic cu răni în gură suge — după obiceul prost şi periculos din popor — o rană. Uşor înţelegeţi.

într 'o vară când eram la ţară un copil a fost muşcat de un şarpe. O femee ce se găsea pe a-colo a bine-

Ran& sifilitică pe limb».

rana. Femeia

Şancrn sifilitic.

Cerul gurii mâncat de slfiliB.

bolnăvise bărbatul ei, întors nu de mult de la oraş. Copilul a că­pătat sifilis.

4. Prin pahare, vase de mâncare gamele, câni. Să vă povestesc ce am văzut deunăzi.

Vine la mine să arate ce are în gât un bărbat de 28 de ani însu­rat cu 2 copii. Ce credeţi că avea?

Uitaţi-vă la desemnul şi fotogra­fia de mai jos. Fundul gâtului şi c e r u l g u r e i în-găurit din cauza s i f i l i su lu i . N u mai putea mânca şi răsufla cum se cade. Acest pă­r i n t e c a r e a r e mare vină că nu s'a căutat şi nu a păzit pe ai săi l ă s â n d să b e a toţi ai casei din-tr 'un acelaş pahar a îmbolnăvit ne­vasta şi copii. Era bolnav de doi ani.

Acelaş lucru se întâmplă la câr­ciumi, hanuri, restaurante, cofetării.

Învăţătură. Păziţi-vă! Nu beţi şi nu mâncaţi decât din vasele voastre proprii sau puneţi să vi-le spele bine înainte de a le folosi. Nu îm­prumutaţi paharul vostru nimănui.

5. A m v ă z u t copii îmbolnăviţi de sifilis pentru că p ă r i n ţ i i au lăsat să sufle în fluere sau trom­pete cu cari s'au jucat sifiliticii.

6. Prin rufele Fundal gurii mâncat df P«* Р Ѳ С Й Г І

de sums s a culcat un si­filitic încă se mai ia boala.

7. Pericol mare de îmbolnăvire e şi bărbieritul. Foarte mulţi bărbieri nu respectă ordinele sanitare date sau nu să pricep. Eu cunosc pe un doftor care a căpătat sifilis de la bărbier.

8. De aceea e bine ca fiecare să aibă dichisurile lui de bărbierit şi să se ferchezuiască acasă la dânsul.

In numărul viitor am să continuu despre aceste lucruri. Să ştiţi bine acest lucru. Nu uitaţi sfaturile me­dicilor 1 Fiţi cu mare băgare de seamă! Gândiţi-vă la sănătatea voastră şi a copilaşilor voştrii!

Dr. OD. APOSTOL.

voit să-i sugă era sifilitică, o îm-

Cfliime M A I Z I Ş I T U I

Cică la un boier slujiau doi: un român şi un ţigan. Pe ţigan la treabă hu-1 prea zăriai, da la mân­care i-se băteau calicii la gură, nu alta! într 'o zi mi-i chiamă pe amândoi la poruncă şi începe boierul:

— Măi, care dintre voi a mânca o găină friptă?

— Eu, răspunde ţiganul, care cum ştim nu era rău de scârbă.

— Da o cinzeacă de rachiu care bea?

Eu, răspunse iute ţiganul, în vreme ce românul, mai ruşinos, vedea câ-1 ia baragladina pe di­nainte.

— Măi, da ştiţi ce? adaogă boierul nostru.

— Ce? fac amândoi. — Cine mi-a umplea o bute cu

apă? Ei tac amândoi. Numai ce se

întoarce ţiganul la român: — Auleu, da mai zi şi tu, măi!

Nu numai tot eu ! . . . D U R E R E A Ţ I G A N U L U I

Se îmbolnăvise puradelul. Se rădica cortul în sus şi sta toată şatra în văicărelele lui.

Da biata ţigancă nu-şi mai afla capul.

— Ce te doare frumosu' mamei, harhanghelul mamei!

— Au, au, ma doare toate, toate! — Vai de mine, şi de mine —

ce te doare mamei, ce te doare. — Toate mă doare, tot mă doare,

numai bortele nasului nu mă doare — sfârşi ţiganul.

Ţiganca atunci se rugă lui Dum­nezeu.

— Haoleu, Doamne sfinte da doame să se facă trupul băiatului meu numai ciur şi borte de nas să nu-1 mai doară nimic sărmă-nelull Delà AL VASILACHE PETRU GH. SAVIN 30 ani (Orăetie Covurlui)

O a m e n i de b ine Aici dăm chipul D-lui Valodia

Matiuşev, notarul comunei Copac-lia-Răzeşi, jud. Cahtil din Basarabia.

Valodia Matiuşev

El este de origină moldovan-basarabean şi de şi tânăr în vârstă de 20 ani, este pătruns de datoria mare ce o are pentru ridicarea po­porului din care s'a născut.

Muncitor şi cinstit, lucrează din răsputeri pentru strângerea de fon­duri în comună, pentru ridicarea unei scoale. c. C.

Clipe plăcute în ceasuri libere

— W \ F . = M k

R E B U S D E E . N O V A C U , 5 T U D . A R A D

Din icoana aceasta se va recon­strui o cugetare.

Ş A R A D Ă de A. Bălan

Ce-i place omului? Deşi nu e gustat, Nici bun de mânoat; Nu e nici animal Nici vegetal. Cine poate fi el? Precum şi contrarul Ce nu-i place omului? Ghici co-i?

Deslegările se primesc până la 14 Noembrie 1923, iar numele acelora cari au deslegat se vor publica în foae. Se vor da 3 premii:

1. Abonament la „Cultura Po­porului" pe 6 luni.

2. Neamul Şoimăreştilor, roman de M. Sadoveanu.

3. Poezii de G. Coşbuc.

Deslegarea din No. 27

p O R I T I W E I N

Ô D E R 1 E B R Ö

R E N | I I R M A T R I O F O A H

Au deslegat: Dşoara Lucia Colo­nel Bărbuleseu, Bucureşti; dd. I. Maxim, student Răstolţiul-deşert (Sălaj) N. P. Arcadian, Caracal; I. Petreuţa. Arad; Caporal Popa Leonte, Tg.-Mureş; Preot I. Rafi-roiu, Poiana Sărată (Trei Scaune); Elev Chiper V. cl. IV. Normală, Cluj; D. Dincă, Bucureşti; V. Pai-diu, Strehaia (Mehedinţi); C. Gav-riliţeanu, Piatra-Neamţ; Marian Alexandru, elev. cl. VII. normală Oradea-Mare; Ion Blaga, sub no­tar Pişcolt; Mărioara Pop cl. V. liceu, Beiuş; V. Traneea, Strehaia (Mehedinţi); Ana A. Pop, Cluj; Ionel Teodoru, elev Turda; Penescu, Cluj ; Anton Schwarz, Panca (Sto-rojineţ). G. M. Niculescu, Piatra-Neamţ; Const. Şerbănescu. Pănătău (Buzău); Preot I. Bencecan, Teş (Timiş); Pompiliu Petculescu Piatra-N. ; Iosif Vinţan, stud. Brad; C. Botezatu, Pueşti (Tutova); E. No-vacu, Arad şi S. Timofti, şi D. Tăbacaru, Secueni (Bacău). Frida Nachman, Vijniţa (Bucovina) şi I. Proncenco, Tighina (Basarabia).

Au câştigat: Premiu! I: Chipul lui Şaguna în

culori, dl. Virgil Paidiu, din Ste-haia (Mehedinţi).

Premiul I I : Ion, roman de Liviu Rebreanu, d-ra Mărioara Pop, cl. V. liceală în Beiuş.

Premiul III : Povestiri de Ion Creangă, dl. C. M. Niculescu, str. Elena Cuza 41 , Piatra-Neamţ. \

Primim spre publicare jocuri şi de la acei cari ar voi să ne trimită.

TINERETUL CARE ÎMBRĂŢIŞEAZĂ NEGOŢUL Şi MESERIILE. Gândul nostru este ca să încurajăm cât mai mult tinerii! de la sate, tineret care îmbrăţişează: negoţul şi meseriile. In vederea aceasta rugăm pe preoţi, învăţători, cărturari de la sate şi plugari, cari au copiii daţi la şcoa-lele de agricultură, orice fel de me­serie, comerţ, să ne trimită fotogra­fiile copiilor lor, fotografii care se vor publica în această foae. Se va scrie numele şi pronumele copilului, din ce comună este, de câţi ani şi în ce şcoală este.

TRAIAN G. ST0ENESCU a v o c a t

Bucureşti, Calea Şerban-Vodă 43 .

Fabricile Eleonóra Szilágyi Societate pe acţii.

Furnisoare ale Curţii Regale Române.

Cluj, Calea Regele Ferdinand 107 TELEFON 239 22-12-u

CĂTRE OAMENII DE BINE. Rugăm pe preoţii din sate, cum şi pe învăţători sau alţi cărtu­rari, să ne trimeată din satele lor chipul (fo­tografia) a celui mai bun gospodar, care a făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şcoală sau alt-ceva, chipul acelui gospodar care e harnic, are gospodăria cea mai fru­moasă, şi se bucură de toată cinstea. Chipul gospodarului fl vom tipări tn foae, ca să vadă miile ncştri de cititori, pe oamenii cei de su­flet, de inimă bună şi de cinste. La fiecare chip (fotografie) se va adăuga numele şi pro­numele ţăranului, vârsta, din ce sat este şi pe scurt ce a făcut el tn viaţă.

Izvorul cel mai eftin de cumpărare

REGELE PĂLĂRIILOR

CLUJ, P I A Ţ A U N I R I I Lloyd 1658. 7 50 - 25

B A I A D I A N A Camere cu abur şi vane, precum şi tra­tament hidroterapeutic, băi igienice cu sulfur, cu sare sau cu extras de brazi.

C O N T R O L M E D I C A L Lloyd 1633 5 60—25

MAGAZIN DE MODE

„ B - A - R - Z - A " ———••II m — A. G U T T F R I E D

C L U J , C a l e a R e g . F e r d i n a n d 1 1 Lloyd 1657. 9 50—25

D a c a v r e i b o m b o a n e b u n e

IMELI ÎS S A" 15-14 Telefon 648 şi 665

Cluj - Calea Doro­banţilor 40 şi 41-a

Ь О І D E M I B L A N A It

C l u j , S t r . S l e m o r & n d n l u l X r . 3 . Telefon 18—18 Telefon 13—13 Lloyd 1686. 8 50-25

Pentru abonaţii noştri. Pen -t r u c ă ş t i m că servic iu l poşte i la­să m u l t de dori t , ad ică de m u l t e ori ch ia r scr isori le r e c o m a n d a t e n u m a i a j u n g acolo u n d e s u n t ad re sa t e , d a r încă o foae, de a-ceea r u g ă m pe abonaţ i i noş t r i că de câteor i n u vor p r imi vre­u n n u m ă r d in ziar, s ă ne încu-noş t in ţeze p r i n o ca r t e poş t a l ă ca n u m ă r u l l ipsă să-1 t r i m i t e m d in non .

Cele mai bune maşini de scris sä capătă la

M I M A I K Ö R M E f l í D T s p e c i a l i s t I n r e p a r a ţ i i

CLUJ, Strada Regina Maria 25. Telefon 9-51 Lloyd 1658. в 50—25

P e v c s t i r e f n s e r i l e d e toamna

F A T A D A S C Ă L U L U I de CONSTANTIN CEHAN-RA CO VIŢĂ

Iu tovărăşia acestora Trandafir sta aproape toată după am ; aza în jurul biliardului. De aici treceau la crâşma lui Haim de pe uliţa a doua, unde avea un vin de cotnar, roş ca sângele ce încălzea inimile. Vi­nul îl aducea în garafă, pe tavă, Sura, o fetişcană cu ochii negrii şi umezi, cu faţa şi manile albe. Era grăsulie şi gàtu-i minunat şi sânu-i plin. Sura zâmbea la fiecare vorbă, lăsa privirea ademenitoare şi se lăsa chiar să fie strânsă de braţu-i moale ori alintată de bărbie, numai vinul să curgă prin pahare, să a-ducă garafe cu rubin una după alta. Haim, cu ţicălie şi e'un fes negru de catifea pe cap, îmbrăcat c'o haină lungă de lustrin, învechită, avea o odăiţă din dos pentru lu­mea bună. O odăiţă cu câteva sfeş­nice de argint pe un scrin, cu o lampă de faianţă atârnată, din bag­dadié, cu tablouri în rame vechi dintre care şi pe baronul Hirsch. Delà o vreme deschidea uşa încet şi Gavril, ţiganul surâzând şi u-jnilit, cu scripca în mână. El se

uita la tovarăşul cu oobza şi începea un cântec în surdină, duios, apoi trecea la altul vesel: o chindie. Şi Aspazia, acasă, îl aştepta pe Tran­dafir. Inserase de multişor şi afară era o lumină ca ziua. Ea se plim­base ce se plimbase prin livadă, apoi delà o vreme sta pe banca din dosul casei de sub un măr. In liniştea nopţii, gândurile o purtau prin tot trecutul ei. Şi luna mare, palidă, gânditoare şi ea, trecea pe cer ca o fecioară fără noroc, îm­prăştiind razele aurii ce cădea pe pomi, pe cărare, pe manele Aspa-ziei, pe faţa-i întristată. Oglinda zării albastre era aşa de înaltă, aşa de clară, încât stropi de diamante licăreau tot mai sus şi mai departe cine ştie unde, în infinit. O vrajă se cobora ca o visare peste pă­mântul fermecat. Nici frunzele nu se mişcau, nici adierea nu mai ve­nea de nicăiri, totul parcă rămă­sese pironit în loc sub privirea imensă a lunei, privire melancolică de veacuri. Numai o pasăre cânta în plopul subţire, voind parcă să-şi

înalţe imnul de slavă pe-o rază ce nu mai avea sfârşit. Trilurile erau variate: aci murmura apa pe prund, aci fluera un flaut parcă. Şi um­brele frunzelor pomilor cădeau ca nişte pete somnoroase pe albul că-rărei. Aspazia asculta şi o doină din caval venită de departe. Un suspin i se furişă de pe buze. Ochii îi erau umezi. Ce bine era odată la casa părintească. Trăia şi mama. Odăile nu mai erau triste ca acum. Divanurile largi acoperite cu ţesă­turi de mână; soba albă pe care erau aşezate merele domneşti; grin­da cu cărţi vechi; masa de lângă fereastră la care citea dascălul în ceaslovul cu slove chirilice; garde-robul de nuc din odaia mare; scri­nul din colţ; fotografiile de preoţi şi preotese — tot neamul lor — în rame cu scoici; papucul lucrat în mărgele mici, colorate, în care ti­căia ceasornicul de argint, cu cheiţă, de buzunar; perdelele crohmolite; ştergarele întinse pe pereţi ca nişte aripi de flutur; scoarţa ţesută c'un păun pe ea; horbota cu păsărele dealungul prostirei albe de pe pat, până la cel mai neînsemnat lucru, avea farmec.

Ea nu a auzit vorbe grele şi du­reroase la părinţi. Dascălul blajin

îşi vedea de treabă pe lângă casă ori se ducea la biserică iar mama ei mereu zâmbitoare, cu ochii ne­gri sub sprâncene arcuite şi plină la faţă, nu o prindea vremea în loc de harnică ce era. Spre sărbă­tori voie-bună şi mai multă, atunci dascălul căra cu braţele lemne ; îşi găsea de lucru prin tindă ; adu­cea păpuşoi în covată; grăunţile dintre degete curgeau ca boabele de au r ; din gură îi eşiau snoave, încât măsa-i spunea : „Ia taci măi omule, că mâne curat nu ai ce zice când vor veni neamurile". Iar el' tuşia scurt, se scărpina după cap, dădea un rotogol de fum de ţigară, răspunzând cu surâsul pe buze :

Foae verde alunicd, Baba mea e sprintenică, Se 'nvărteşte ca o curcă Şi adoarme lângă furcă...

Şi limbile de foc se încolătăciau ca şerpii în cuptor. Tavalele erau pline cu plăcinte. In cuhne cald. Lumina lampei din părete părea mai veselă, iar pe drumuri, pe case, în ogradă, pe garduri, pretutindeni cădeau fulgii de omăt, alene, plăcut... Ori venea Pastile, Ce mai bucurie, ce lumină deosebită prin odăi, ce mai pregătire. Casa văruită de cu­

rând întinerea nu alta; brâele erau trase cu băgare de seamă pretu­tindeni; lucruşoarele aşezate iarăşi unde au fost sub acelaş farmec al liniştei. Şi ograda înverzită şi mu­gurii crăpau în ramuri.

Pe undele aerului veneau mân-găeri blânde de undeva: un fior de viaţă proaspătă şi fumurile al­bastre se înălţau de prin toate li­vezile. Inserarea aducea umbre pline de vrajă, amestecate cu su­netul aramei aşa de duios, care chema lumea la denii. Şi bătrânii satului, încovăiaţi de ani, pe feţele supte cu o lumină izvorîtă din lăuntrul fiinţii lor, bătrâni alături eu copii ori băetani ori fete, se în­dreptau pe uliţele tăcute în spre biserica din deal. cuprinsă şi ea de-un farmec neînţeles. . . Cum cli-piau lumânările în feşnicile lustruite, cum tremura schinteia ca un gând în candelele roşii şi cum în jurul icoanelor plutea ceva înălţător por­nit din altă lume pe care noi nu o înţelegem. Piatra rece avea alt sunet sub paşii credincioşilor şi o taină adâncă se cobora odată cu crucea adusă în mijlocul bisericii în Joia-mare.

Luminile se aprindeau în manele bătătorite de muncă, lumini de cre­

dinţe se aprindeau în sufletele acele curate şi în ochii dascălului, în glasul lui de la strană, în gestu-i, se resfrângéa evlavia. Şi acasă mama ei, în cuhne, în Vinerea-Patimilor, scotea cozonacii şi pas­tile din cuptor. Şi trecea şi Sâm­băta dureroasă cu Isus în mormânt până ce se apropia miezul nopţii, cu învierea . . . A tunc i . . .

— „Aspazio!" se auzi glasul as­pru al lui Trandafir. Ea tresări din gânduri." Se duse în casă. El era beat. Cum o văzu se oţărî la faţă, încruntându-şi sprâncenele :

— Unde-ai fost? — In livadă. — Hm 1 De ce n'ai rămas în

râmnic ? — E şi te culcă. Vai şi amar de

capul tău ! . . . — Eu ? Ce vorbă e aiasta ? Ci

eu sunt fleandura dintâi? — E mort şi lasă-1 în pace. — Ci par'că eu nu ştiu că te

gândeşti mereu la el? Ce eu sunt prost? Mă urăşti. Uită-te ţintă în ochii m e i . . . Mă u ră ş t i . . .

— Trandafire ! . . . — Scârnăvie! Păcătoasă! — Omule ! . . .

— Ai vrea să piei mai repede. Să mă duc după dânsul. Să scapi de mine. Dar nu, eu am să trăesc. Hm ! Tu ai să crapi ! Nu vezi că eşti ca o stafie.

— Aşa z i l e . . . — Să se sfârşească. M'am urît

de tine. Scorpie ! Ce plângi ? Atâta ş t i i . . .

— Viaţa m e a . . . murmură printre lacrimi Aspazia.

— A ta ? Hm ! Dar a mea cu o cucuveancă? Pleacă! Ţi-am spus de atâtea ori să-ţi iei lumea în cap, să nu te mai văd, nenorocită!

— Din căsuţa părinţilor mei ? — Am să dau foc să nu mai

rămâe nimic. — Eşti în stare, ticălosule! — Nemernico, mai spune odată!

Am să-ţi crap capul! Eşi afară! Şi puse mâna pe scaun.

In clipa asta copila se trezi din somn, plângând: mamăl

Aspazia pe prispă îşi ştergea ochii. Luna o învăluia în razele ei palide. Privighitoarea tot mai cânta în plopul din livadă. O stea se desprinsese de pe cer. Era poate a fetei dascălului. Şi o viaţă se pră­pădea încet-încet fără să ştie ni­meni decât liniştea nopţii şi florile din g răd ină . . .

Numărul 30 — Pagina 5 CULTURA POPORULUI Duminecă, 21 Octombrie 1923,

I S T O R I A R O M A N I L O R Ş T E F A M - C

II. Mateiu Corvinul, regele Un­

gariei , i sprăvise cu Bonemia şi a c u m se p u t e a g â n d i să-şi r ăz ­bune împo t r iva lu i Ştefan p e n ­t ru n ă v ă l i r e a aces tu i a în Să-cu ime şi să p u n ă ch i a r D o m n in Moldova pe P e t r u , ca re îi ju ­rase s u p u n e r e . I n T r a n s i l v a n i a nobi l imea făcuse r ă s c u l a r e îm­po t r iva lu i Mateiu, care veni ca u n t r ă s n e t de là m a r g i n e a apu ­seană a ţă r i i lui şi in câ teva luni , r ă s coa l a a fost î năbuş i t ă şi f run ta r i i răscoale i , câ ţ i p u t u r ă scapă de sab ia că lău lu i , fugiră în Moldova şi Po lon ia . Cu oca-z iunea acestei r ă scoa le Mate iu află, că Ştefan i-a da t a ju to r — u n nou mot iv de-a a t a c a pe a-cest Voievod n e a s t â m p ă r a t şi de-a-1 în locui cu a s c u l t ă t o r u l P e t r u .

Ştefan, care se a ş t e p t a la a t a ­cul lu i Mateiu, se p regă t i d u p ă felul ob işnui t al Român i lo r de pe acele v r e m u r i , c â n d d u ş m a ­nu l ' încerca să calce p ă m â n t u l s t r ămoşesc . Colibele satelor , p e unde avea s ă t r e a c ă d u ş m a n u l , fură arse , locui tor i i se adăpos t i ­r ă în m u n ţ i , i a r t recă tor i le le u m p l u r ă cu copacii u r i a ş i ai co­dri lor moldoveneş t i .

Mate iu îşi m ă r i s e oas tea , cu care venise p e n t r u în f r ânge rea răscoale i d in Ardea l , cu u n m a ­re număr de ostaşi unguri şi saşi , încâ t a junsese să n u m e r e la pa t ruzec i de m i i de oameni, c u m povestesc cronicarii acelor v r e m u r i . E l in t r ă , la î n c e p u t u l lui Noembr ie 1467, p r i n p a s u l Oi tuzului în Moldova. Cu foc şi sabie îşi făcu d r u m sp re T ro tuş , pe care îl găs i pus t i u , tot a ş a Bacăul , R o m a n u l . In sfârşi t a-junge la Baia , oraş vechiu înte­meia t de Saş i încă î n a i n t e de descă leca tu l Moldovei. Aici e r a u case de p e a t r ă de-ale negus to r i ­lor bogaţi , ca r i mi j loc iau comer­ţu l î n t r e Or ient şi B i s t r i ţ a d i n Ardea l şi î n t r e ţ ă r i l e a p u s u l u i şi Moldova. Da r şi acest o ra ş e r a pus t iu . E r a frig, cuci începuse i a rna , care în Moldova cu faţa spre c r ivă ţu l Rusie i e m a i g rab­nică. Soldaţ i i lui Mate iu şi el în­suşi făcură p o p a s în aces t o raş , în ca re casele de p e a t r ă e r a u u n b u n a d ă p o s t a l m a i m a r i l o r oas te 1 i a r so ldă ţ imea în casele de l e m n ale Român i lo r . Popa­sul le-a p r i n s bine, căci în d r u ­m u l lor spre Ba i a fuseseră ade­sea bâr jo i i ţ i de cete de Moldo­veni . Mare fudul ie îi s t ă p â n i a pe Ungur i , car i c r e d e a u că Şte­fan s 'a a scuns , de frica lor în bor tă de şoareci. După odihna m e r i t a t ă în aces t o raş , s p e r a u sä a jungă fă ră m u l t ă g r e u t a t e la Suceava, pe a tunc i cap i t a la Moldovei, p e n t r u c ă s t ă p â n i n d şi acolo să p u n ă m â n a pe î n t r e a g a ţa ră .

Ungur i i şi Saşi i se p u s e s e r ă pe vesel ie: m a s e î ncă rca t e cu pâne albă moldovenească , sfer­tu r i în t regi de boi şi v â n a t do-borît p r i n p ă d u r i l e î m p r e j m u i ­toare ale d r u m u r i l o r cătră Baia. Nu l ips iau nici a l t e b u n ă t ă ţ i a-duse în carele m a r i , ca r i în to­vă ră ş i se ră a r m a t a în d r u m u l ei d in Ardea l p â n ă în i n i m a Mol­dovei, î n c h i n a u cu p ă h ă r e l e pli­ne s p e r â n d să în f rângă pe opin-cari i , ca r i n u a avu t cu ra ju l să dea faţă cu ei.

Dar j u d e c a t a lu i D u m n e z e u e ra ap roape . P ă d u r i l e d in j u ­ru l Baiei e r a u vii, căci mi i de opincar i moldoveni , î n a r m a ţ i cu ghioage, sul i ţ i , a r c u r i cu săgeţ i , t opoa ră şi paloşe a ş t e p t a u sem­n u l D o m n u l u i lor, ca să prefacă ospă ţu l u n g u r e s c în p o m a n ă de mor ţ i . In s ea ra de 14 Decembrie , u n U n g u r p r ipă ş i t de m a i de m u l t p r i n Moldova vest i pe cei-ce se vesel iau, că m o a r t e a p â n ­deşte în jurul Baiei . Se luară n u m a i decâ t m ă s u r i l e de apă­r a r e : în j u r u l locuin ţe i regelu i Mateiu se s t r â n s e în grabă o g a r d ă de câ teva sute de soldaţ i , pe la marg in i l e o r a ş u l u i se aşe­za ră t r u p e de pază . Nu t recuse mu l t d in noap te , şi chiote înspă i ­m â n t ă t o a r e făceau să t r e m u r e v ă z d u h u l : e r a u Moldovenii , ca r i cu a rme le în m â n ă , m u l ţ i cu făclii de r ă ş i n ă n ă v ă l e a u cu se­t ea de r ă z b u n a r e în suflete să pedepsească pe venet icu l , care a înd răzn i t s ă le ba t jocorească va t r a s t r ămoşească . Ceru l se lu ­m i n ă d i n t r ' o d a t ă de o l u m i n ă m a r e , p r o d u s ă de focul caselor ap r inse , i a r pe s t răz i le îngus te d in mij locul o r a ş u l u i se înc inse o l u p t ă îngrozi toare . Ungur i i şi Saşii , m u l ţ i bu imăc i ţ i de beu tu -ră , c ă u t a u să se apere , să scape , d a r cădeau ca firele de iarbă s ub coasa cosaciului . Iată cum ara­t ă c ron ica ru l polon Dlugos sfâr­ş i tu l acestei l u p t e : „ . . . şi au ţi­n u t b ă t a i a a m e s t e c a t ă p â n ă în r e v ă r s a t u l zori lor (15 Decem­brie) . I a r ă c ăzând m u l ţ i d in t r e U n g u r i şi m a i m u l ţ i s o d o m i n d u -se de flăcări, craiul Mateiu, ră­ni t pe t re i locuri , d a r n u de m o a r t e , ca să n u c a d ă în m a n i l e Români lor , pe o t a r g a a fost scos d in locul bă tă i i . P a r t e a oşt i ­lor u n g u r e ş t i a j u n g â n d în m u n ţ i şi a f lând d r u m u r i l e îndes i te cu copaci t ă ia ţ i de Moldoveni, a u a r s cară le şi ce e r a în ele şi în­gropând în p ă m â n t 500 de bom­barde (puşt i mar i ) , ca să nu se poa t ă folosi Moldovenii de ele, a u s căpa t cu fuga în Ardea l . P r i n facerea de b ine a unui Ro­mân a u s căpa t c r a iu l Ungar ie i , de n u s 'a p r i n s s a u n u s 'a tăiat,

E L - I H A R E pe care R o m â n Ştefan-Vodă 1-a pedeps i t cu m o a r t e , dupăce a af la t î n şe lăc iunea . S p u n , că ze­ce mii de U n g u r i a u per i t în bă­t a i a aceea. S t e a g u r i mi l i t ă reş t i vreo câ teva s 'au p r i n s , pe car i le-a t r imi s Ştefan-Vodă în s e m n de b i ru in ţ ă c r a iu lu i (polon) Ca-zimir . Ştefan-Vodă şi oas tea lui m a r e p r a d ă , cor tur i , ca ră şi b o m b a r d e a u dobândi t . "

Am da t a n u m e vorbele croni­ca ru lu i polon, căci scr i i tor i i u n ­g u r i de pe v r e m e a lu i Mateiu şi de după aceea se l audă , că Ma­te iu a înv ins pe Ştefan. Despre acest n e a d e v ă r scr ie u n a l t au ­tor s t r ă i n : „Tocmai de r u ş i n e î n t u n e c a r e a is tor ie i este acea­sta , fie de U n g u r i s a u de Polon i s t ă ru i t ă . "

Pe t ru , celce r â v n i a d u p ă t ro ­nu l , Moldovei, a s căpa t în Polo­nia , de u n d e s 'a r e în to r s în Ar­deal . A d e m e n i t p r i n că r ţ i min­c inoase a î nd răzn i t să v i n ă în Moldova, u n d e a fost p r i n s şi omor î t .

Tot Dlugos ne m a i spune , că Ştefan n u s'a m u l ţ u m i t cu bă­t a i a d a t ă lu i Mateiu la Baia , ci „a i n t r a t în Ardea l n u m a i cu 1800 de că lăre ţ i , şi iu te ca ful­gerul , m u l t e re le a u făcut, apoi î n c ă r c a t de p r a d ă s'a în to rs a-casă ." I a r c ron ica ru l r o m â n , Miron Costin, scr ie : „Nu d u p ă m u l t ă v r e m e a u înce ta t v ra jba în t r e Mate iu c ra iu l şi Rtefan-Vodă, căci ace la a d ă r u i t două ce tă ţ i lu i Ştefan, adecă Ce ta tea de Bal tă şi Ciceul ."

Deoda tă cu ce t a t ea Ciceului d in p a r t e a de m i a z ă n o a p t e a T rans i l van i e i i-a m a i d ă r u i t şi vreo şasezeci de sa te . Ştefan, ca re t o t d e a u n a c ă u t a să m u l ţ u ­mească lui D u m n e z e u p e n t r u a-ju to ru l , ce i-1 da, a î n t eme ia t în Vad, vinul d i n sate le acestea , o m ă n ă s t i r e a şezând în ea şi u n episcop r o m â n , ca re să păs to ­r ească p a r t e a a c e a s t a a Ardea­lu lu i r o m â n e s c . Episcopia acea­s ta a înce ta t cu v r e m e a d in cau­za a sup r i r i l o r î n d r e p t a t e de m a i m a r i i U n g u r i l o r împo t r iva biserici i r omâneş t i , d a r e a a re ­învia t a c u m în zilele regelu i n o s t r u F e r d i n a n d , avându-ş i episcopul cel nou, u r m a ş a l epi-scopilor lui Ştefan, r e ş ed in ţ a în Clu j . VICTOR LAZĂR

Ş t i r i de p r e t u t i n d e n i

flospodărie

V a c i l e î n j u g Şi la noi se obişnueşte, cu toate

că nu pretutindeni, să se pună vacile la jug, dar numai în gos­podării mai mici, unde lipsesc boii. In Germania pun vacile la jug şi în gospodarii mari, unde au cai şi boi destui pentru a căra cu ei. Agricultorii germani zic că e bine ca toate vacile să fie deprinse la jug, dar sâ nu munceşti cu ele mai mult de un sfert, mult o ju­mătate de zi. Iată pentru ce zic că e bine:

1. Pentru vaci: a) au poftă mai bună de mân­

care, aşa că mistuie mai bine; b) muşchii vacii se întăresc. Ea

fată mai uşor şi mi lapădă mai niciodată;

c) devenind mai puternice, sunt şi mai sănătoase şi nu se îmbol­năvesc aşa de uşor.

2. Pentru plugar: a) câştigă animale de muncă; b) şi dacă dau lapte mai puţin,

dar e mai gras. Să le punem deci la jug, dar nu

la muncă prea şi nici prea înde­lungată. Şi iarna să le punem la muncă, să nu se desveţe.

PENTRU ABONAŢII NOŞTRI CARI AU ÎNTÂRZIAT CU PLATA

Avem foarte mulţi abonaţi — mulţi de to t—car i încă n'au plătit suma ce datoresc pe jumătate de an până la 1 Octombrie 1923.

Nu ne putem închipui că ar fi cineva de reavoinţă, dar fiecărui ise pare o sumă aşa de mică şi o mai poate amâna. In realitate nouă ni se aduc mari pagube de sute de mii de lei, căci, să nu uite fiecare că picătură cu picătură se adună marea.

In vremurile acestea prea grele de lipsă de hârtie şi scumpete a tiparului, foaea noastră cheltueşte cu fiecare număr o avere, care o punem de o dată, în credinţa ca fiecare pe urmă va aduce picătura lui de obol, ca să o putem aduna la loc.

E o destăinuire a noastră ade­vărată şi credem că -acei cari ne citesc nu ne vor răsplăti cu rău, când noi le dăm inimă curată, gând bun, sfaturi folositoare şi mai presus de toate slovă cinstită ro­mânească.

Oricine poate vedea sacrificiile pe care le aducem la această foae şi noi nu cerem altă ceva de la abonaţii noştri de .cât o neînsem­nată sumă de bani ce fiecare ne-o datoreşte, sumă atât de mică, în cât o cheltueşte săteanul pa un kgr. de rachiu iar târgoveţul pe un litru de vin.

Pentru uşurinţă am alăturat în foae câte un mandat poştal, ramând ca fiecare să-1 scrie.

Şi nădăjduim că rugămintea noa­stră nu va fi în deşert.

CINE NE SCRIE. Zi cu zi la „Cultura Poporului", se adună cei mai de seamă scriitori şi oameni de ştiinţă ai neamului nostru.

Suntem prea mulţumiţi sufleteşte a număra printre acei cari ne scriu şi pe învăţatul profesor universitar delà Bucureşti, — d. S. Mehedinţi. De asemenea în rândurile noastre a venit şi cunoscutul scriitor d. Dr. Horia Petre-Petrescu, secretând des­părţământului Astra din Sibiiu, scriitor care se iscăleşte llie Marin.

De la studenţii româiii din .Iu­goslavia. Directorul ziarului nostru, dl general Petala, a primit această telegramă'.

„Studenţimea română din «Iu­goslavia, întrunită, azi 13 Octom-vrie c. în Timişoara, vă exprimă mulţumirile de recunoştinţă pentru dragostea cu care aţi îmbrăţişat cauza românilor din Banatul din •Iugoslavia. Delegatul studenţimii: Ardeleanu."

Marea organizaţie de spionaj in Ardeal. A c u m u n a n s i gu ran ­ţ a g e n e r a l ă d in Cluj a l ua t cu­noş t i n ţ ă că în Ardea l , ofiţerii de o r ig ină saş i , d in a r m a t a r o m â ­nă , fac sp ionaj şi că d in t i m p în t i m p p r i m e a u , s u m e m a r i d in Viena, m a i a les în dolar i .

S i g u r a n ţ a a u r m ă r i t f i ru l a-cestei afaceri de spionaj şi du­pă u n a n de m u n c ă a fost în s tă­p â n i r e a u n o r fapte de m a r e în s emna te l e .

S i g u r a n ţ a d in Sibiu a a r e s t a t doi căp i t an i a n u m e d. W l l d m a şi Captel , a s e m e n e a şi cea d in Braşov a a r e s t a t pe d r . Ion Kop-pony, şi pe a r h i t e c t u l Gusbet t .

A m â n d o i s 'au opus a res tă r i i , m a i a les Koppony, care a fost găs i t a s e a r ă în b i r t u l „Gabel l" şi ca re a s p u s că a m a i fost a r e s t a t şi n u i s'a găsi t nici o v ină .

In adevăr , el a m a i fost a r e s ­ta t a n u l t r e cu t şi ţ i n u t vre-o 50 de zile d a r a fost e l ibera t şi p u s n u m a i sub p r iv ighere .

Organ iza ţ i a de spionaj e r ă s ­p â n d i t ă în în t r eg A r d e a l u l şi s u n t de a ş t e p t a t încă m u l t e a-r e s t ă r i .

0 încercare de omor. Un ticălos, săptăoiâna trecută, a vrut sâ curme viaţa dlui Rosenthal, directorul ziarelor „Dimineaţa" şi „Adevă­rul". Pe când directorul se întorcea noaptea târziu de la biroul său unde muncea mereu, a fost aşteptat de către un aşa zis „avocat" în realitate un criminal, şi la otelul Bulevard din Bucureşti, a fost lovit în cap cu un baston de fier. In stare de tot gravă dl Roseuthal se află în spital, pe un pat de chinuri şi suferinţi.

Ziarul „Cultura Poporului" adânc mâhnit, vestejeşte cu toată indig­narea fapta unui ticălos.

Un pungaş în haine de ofiţer de marină. La pol i ţ ia d in Timi­şoara , s ă p t ă m â n a t recu tă , s'a p rezen ta t u n d o m n foarte luxos, î m b r ă c a t în ha ine de m a r i n ă ,

. dându- ş i n u m e l e : că-1 c h i a m ă Mar inescu . Ca ocupaţ ie zicea că-i ing iner în s lujbă la Cur t ea Regală şi că a veni t să facă ul -t imi le p regă t i r i în vede rea vi­zitei Fami l ie i Regale la Timi­şoara .

P e n t r u a câş t iga înc rede rea şi spr i j inu l poli ţ iei , a scos d in bu­z u n a r o t e l eg rama dând-o u-n u i subcomisar , cu r u g ă m i n t e a să o dea prefec tu lu i de poli ţ ie, p e n t r u a fi t r imisă la des t ina ţ ie .

P u n g a ş u l s p u n e a că te legra­m a n u e a ş a de u r g e n t ă , şi poa­te r ă m â n e a pe a doua zi. A d o u a zi s u b c o m i s a r u l o d ă d u prefec­t u l u i . T e l e g r a m a avea u r m ă t o ­r u l c u p r i n s : Cabine tu l Curţ i i Regale, Bucureş t i , p e n t r u p r i ­m i r e a M. Sale în în ţe legere cu au tor i t ă ţ i l e , a m lua t toa te mă­sur i le , Mar inescu .

Pre fec tu l a r ă m a s foarte mi ­r a t de oarece n imen i nu- i a n u n ­ţase sosirea Regelui, nici prefec­t u l u i de jude ţ . Autor i tă ţ i l e lo­cale n u ş t i au n imic despre fap­tu l că Cur t ea Regală a r fi t r imi s pe u n oarecare , să facă p regă­t ir i le în vede rea sosirei Regelui şi cu nici u n Mar inescu . Autor i ­tă ţ i le n ' a u l u a t nici o m ă s u r ă p e n t r u viz i ta Regală .

P re fec tu l de pol i ţ ie a fost p u s î n d a t ă în c u r e n t că a re în faţă u n p u n g a ş o rd ina r . A început cerce tăr i le şi în scu r t t i m p s'a dovedi t că p u n g a ş u l , cu o l iniş te de ne înch ipu i t , a col indat pe la toate ins t i tu ţ i i l e f inanciare d in T imişoara , p r ezen t ându - se ca ofiţer de poli ţ ie şi a d u n â n d pa ­r a l e şi d o n a ţ i u n i p e n t r u m o n u ­m e n t u l eroi lor căzuţ i în război .

Pol i ţ i a n u 1-a m a i p u t u t p r i n ­de pe exeroc, de oarece ch i a r în s e a r a d in p r i m a zi a veni r i i lui a plecat , a şa că adouaz i e r a p r e a t â rz iu .

Un cerşitor care trăia boe-reşte. Po l i ţ i a d in Bucureş t i a r i ­d ica t de pe s t r a d ă u n cerş i tor b ă t r â n în v â r s t ă de 68 an i . Con­dus la poli ţ ie s'a găsi t a s u p r a lu i s u m a de 24 mi i lei, în căp tu ­şea la ha ine i . El locuia şi l ua m a s a la hote l .

Congresul Sfaturilor negusto­reşti. La 26—27 Octombrie se v a ţ ine în B u c u r e ş t i congresu l Sfa­tu r i l o r negus to reş t i d in î n t r e a g a ţ a r ă .

Congresu l se v a ţ ine probabi l în P a l a t u l Camer i i de Comerţ . '

Au venit nopţile lungi de toamnă. . . Şi tu sătean care stai în odăiţa-ţi mică prietina lămpei de cfnci focuri, şi tu cărturar de ţară care asculţi picăturile reci de ploae şi cum suspină vântul în streşină, şi tu muncitor sărac al târgului, în păreţii străini căci nu sunt ai tăi, şi tu student, frate al luptei şi cu foamea, ce puteţi face altceva mai bun, de cât să citiţi „Cultura Popo­rului"? Şi nu e de-ajuns numai atât. îndeamnă pe toţi din juru-ţi să-şi plece ochii asupra ei, şi îndeplineşti o faptă vrednică, dacă neştiitorului de slovă, îi îmbogăţeşti mintea, ascultându-te ce-i grăeşti din „Cultura Poporului". Prin „Cultura Poporului" se va alunga întunericul neştiinţii atât de dăunat зг ţării noastre.

Monumentul Ini Spini Haret. Un mare român, care a ajuns să fie şi ministru, toată viaţa cât a trăit-o şi-a închinat-o nevoiei şcoalelor, de aceea cu drept cuvânt a fost numit „Omul şcoalelor". El a luptat din răsputeri pentru luminarea satelor şi ridicarea şcoalelor din vechiul regat, cu vreo 35 de ani în urmă, precum şi înfiinţarea de Bănci populare, pentru a scăpa pe ţărani din ghiarele cămătarilor străini. Spini Haret a murit cu câţiva ani înaintea războiului din 1913. Pentru sufletul lui cel mare, pentru meritele sale patriotice, pentru lupta care a dus-o să vadă ţărănimea scăpată de întunericul minţii, ca o pioasă recunoştinţă, dobrogenii în luna aceasta i-au ridicat un moment măreţ în oraşul Tulcea.

Descoperirea unei organizaţii de spionaj In Bucovina. Coman­d a m e n t u l mi l i t a r din Cernău ţ i , a descoper i t firul une i m a r i or­ganiza ţ i i de sp iona j .

Au fost găs i ţ i v inovaţ i şi a-r e s t a ţ i : 3 p lu ton ie r i , u n agen t de s i g u r a n ţ ă , u n s t u d e n t şi câ ţ i ­va civîli. Toţ i a res ta ţ i i au fost t r imiş i la Bucureş t i , p e n t r u a fi cercetaţ i .

Cea născocit un inginer rămân care trăeşte în America. Dimitrie Ivanovici este inginer şi trăeşte în ţara Canada din America de Nord, într'un oraş pe malul fluviului San Lnurenţiu.

Această apă îngheaţă iarna şi împiedică astfel comerţul. Românu­lui nostru i-a trăsnit un gând, după multe socoteli şi chibzueli:

Să facă nişte diguri (ziduri) cari să îngusteze cursul apei şi să mai împiedice curenţii de apă rece ce vin delà miază-noapte şi grăbesc îngheţul. Apoi să treacă nişte curenţi electrici prin apă în vremea gerului. Făcând încercare, a izbutit să scape portul de prinsoarea sloiuri-lor şi aşa vapoarele au venit în tot timpul iernii.

Societăţile de vapoare şi marii comercianţii sunt de tot mulţumiţi de descoperirea inginerului român Ivanovici, care face cinste ţârii noastre în depărtata America.

Luptă intre jandarmi şi ban­diţi. O p u t e r n i c ă po te ra u r m ă ­r i nd o b a n d ă de hoţi de vi te în s a t u l Nemet, d in jude ţu l Bihor, bandi ţ i i , vre-a 20 la n u m ă r , în­a r m a ţ i cu puş t i şi revolvere s ' au r e t r a s j n t r ' o p ă d u r e d in a p r o ­piere de u n d e a u deschis u n foc viu Î m p o t r i v a u r m ă r i t o r i l o r .

J a n d a r m i i au încon jura t pe t â lha r i , r ă s p u n z â n d la r â n d u - l e cu' focuri de-armă.

Lupta a d u r a t mai b ine de t re i ceasur i . A u - c ă z u t răniţi d in a-m â n d o u ă părţile. "

In cele d in u r m ă j a n d a r m i i au r euş i t să ares teze 7 bandi ţ i , în t re car i şi şeful bandei , Ion Onuţ .

Hirotoniri. In s ă p t ă m â n a t r e ­cu tă P . S. S. episcopul Nicolae al Fe leacu lu i , Vadu lu i şi Cluju­lui a h i ro ton i t î n t r u preo ţ i pe cand ida ţ i i Cons tan t in Cotu ţ iu p e n t r u Mărişel , Emi l Fe lea pen­t r u Bedeleu, Ion Suslov p e n t r u Vereşmor t , Onis im Rus p e n t r u D a n g ă u l m a r e şi Andrei Giur-g iuca p e n t r u C u r t u i u ş toţi din e p a r h i a aceste i Episcopii .

Groaznica nenorocire de au­tomobil. I n s e a r a zilei de 11 sp re 12 Octombrie , pe c ând a u t o m o ­bi lul m i n i s t e r u l u i de* lucrări pu­blice care porn i se *din Giurgiu cu d-nii V. Voiculescu, d i rec tor la m i n i s t e r u l de l uc ră r i publ ice , M. Cons tan t inescu , a rh i t ec tu l şef a l j ude ţu lu i , dr. Ar i ton Theo-h a r i d e şi Al. Coşoi, se afla în p l ină vi teză pe şoseaua Comana -Bucureş t i , în d r e p t u l s a t u l u i Crucea de P i a t r ă , la o cotitură, au tomob i lu l s'a r ă s t u r n a t în şanţ.

Direc toru l V. Voiculescu a fost p r i n s s u b maşină şi ucis pe loc. Arhitectul Constantinescu grav r ă n i t şi în agonie , iar cei­la l ţ i cu răni g rave la cap şi trun

Congresul că lugăresc In ziua de 8 Noembr ie a n u l aces ta va avea loc congresu l că lugă resc la m ă n ă s t i r e a Cernica de l â n g ă Bucureş t i . Călugăr i i care do­resc să aibă in formaţ i i a s u p r a acestei a d u n ă r i , se vor a d r e s a I e r o m o n a h u l u i Dionisie L u n g u , calea Moşilor 161, la soc ie ta tea „Crucea."

Mare foc in Reşiorii-de-Verde. La moara Anghe lescu şi Buzar -n icki , s ă p t ă m â n a t recu tă , într 'o noap te , a i zbuc iu t un mare foc.

In mai p u ţ i n de o oră c lădi ­rea morii care se c o m p u n e a din p a t r u r â n d u r i , a fost c u p r i n s ă de l imbi de foc. Focul cu tot a-j u t o r u l da t de pompie r i , a d u r a t 5 cinci ceasur i . Pagube l e se ur­că la suma de 10 mi l ioane de lei.

REDACŢIONALE. Toţi acei cari au trimis şi trimit articole la foaea noastră, să aibă răbdare, căci, pe rând, ca la moară, li se vor tipări articolele; bine înţeles dacă vor fi bune.

Elevii români numai încap în licee. Cu ocazia înscr ie r i lor la liceele r o m â n e ş t i d in Ardea l s 'a p rezen ta t a n u l aces ta u n n u m ă r a t â t de m a r e de t ine r i încâ t ju ­m ă t a t e d in t r e ei n u a u p u t u t fi p r imi ţ i .

La Cluj, sp re pi ldă , foarte m u l ţ i elevi a u fost nevoi ţ i să-şi cau te loc la al te şcoli, ne m a i găs ind loc la cele r o m â n e ş t i .

Cazul aces ta a fost a d u s la cu­n o ş t i n ţ a d-lui m i n i s t r u a l şcoa­lelor cu r u g ă m i n t e a să se p re ­v a d ă în nou l buge t în f i in ţ a rea u n u i n o u l iceu r o m â n e s c de băeţ i la Cluj .

Răsplată. P r e a Sf in ţ i tu l Epi ­scop Nicolae cu p r i l e ju l p razn i ­culu i pune r i i şi sf inţ i r i i pe t r i i a Catedra le i d in Cluj în Octom­brie , c r t . a r ă s p l ă t i t cu b r â u r o ş u pe u r m ă t o r i i preoţ i : Ion Sălă-g ian p a r o h în Idicel s a t ; Dorif-tei Su teu , profesor de religie în Târgul -Murăş; R e m ü s Rdşca, p a r o h în T r ă z n e a ; Vincen ţ iu Grăsan , p a r o h în Agârb ic iu ; Gheorghe Suciu , p a r o h în Co-jocna ; Nicolae G e r m a n , p a r o h în Rohia ; Cand in Suciu , p a r o h în Magina şi L a u r e n ţ i u Curea , s ec re t a ru l cons i s to r iu lu i diece-san .

Plângerile românilor din Ju-goslavia. Gazetele sc r iu : că m i ­n i s t ru l r o m â n de la Be lg rad a ceru t g u v e r n u l u i jugos lav s ă împl inească dor in ţe le poporu ­lui r o m â n d in Jugos lav ia .

Min is t ru l r o m â n , î n ş i r â n d toa te p lânger i le r omân i lo r , a ce­r u t î n t r e al tele să se desch idă toate biserici le şi şcoalele r o m â ­neş t i închise , i a r r e fo rma agra ­r ă să se facă d u p ă d r e p t a t e . P â n ă în t i m p u l de fa ţă p ă m â n ­t u l s'a î m p ă r ţ i t n u m a i sârbi lor , i a r r o m â n i l o r n u li s'a da t n i -căir i . nici m ă c a r u n pe t ic de pă ­m â n t . In R o m â n i a însă , p ă m â n ­tu l s'a î m p ă r ţ i t d u p ă d r e p t a t e , a t â t român i lo r , câ t şi celor de a l t n e a m şi a ş a d a r şi sârbi lor . Se crede, că g u v e r n u l jugos lav va face însfârş i t d r e p t a t e şi r o ­m â n i l o r af lător i în Jugos lav ia .

Expoziţia de cai. D u m i n e c ă t r e c u t ă s'a deschis o expoziţ ie de cai, în c o m u n a Roşeţu , d i n j u d e ţ u l Bră i la , o rgan i za t ă de m i n i s t e r u l ag r i cu l tu r i i .

S'au da t p remi i în b a n i în su ­m a de 12 mi i de lei, p r e c u m şi meda l i i de aur , de a rg in t şi de bronz.

Medalii de a u r a u p r i m i t : u n a d. C. Lucasevici , d in Ur leasca , fost m i n i s t r u şi Gr iguţă N. Fi l i -pescu, depu ta t , d in Fi l ipeş t i p e n t r u p roduse le lor.

Au vorbit d-nii Şt. Igna t , Gh. Lucasevic i , dr . Drăgh ie scu şi Prof i r iu , car i a u a r ă t a t î n sem­n ă t a t e a m a r e ce o a u astfel de expoziţii , s f ă tu ind pe să ten i să vie în fiecare an cu p roduse le lor la expoziţie.

Au la t p a r t e şi m a i m u l ţ i in­te lec tua l i d in Bră i la .

8 miliarde mărci un dolar. La Berlin s'a cotat o liră sterlină 35 miiiurde; nu dolar 8 miliarde, co­roane austriaee 100.000.

Când vrei să baţi pe altul. Lo­cu i to ru l Ion C o m a n d in Buzău , af l ându-se l a c â m p pe t e r i to r iu l comune i Bucu-Ialomiţa, s'a în­t â ln i t cu s ă t e a n u l Ghi ţă Mar i ­nescu şi t a t ă l aces tu i a cu ca re e r a în cear tă . F ă r ă nici u n mo­tiv Coman s'a repezi t şi a l u a t o a r m ă c e n t r a l ă d in m â n a lu i Mar inescu p e n t r u a lovi pe ta ­tă l aces tu ia ; a r m a fiind încă r ­ca t ă şi Coman a t i n g â n d u - i co­coşul, s'a descărcat lovindu-1 în piept , d in ca re cauză Ion Coman a murit pe loc. Iată de mul t ori ce pă ţeş te omul , când v r e a să se r ă z b u n e . p e a l tu l .

SĂTENI, dintre domniile voastre sunt cel mai mulţi oari ştiţi să puneţi pe hârtie gândul vostra, «sa оая trebue; de aœea và rugăm, cari vă bizuiţi a sowie lucruri bune, — oa să învăţăm şi noi cărturarii delà domniile voastre — să ne scrieţi pentru a se tipări In foaea aceasta, oare este a voastră. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne ounoaştem de aproape, vrem să vă spuneţi si voi păsurile voastre, cum mai este prin sate şi cum aţi dori să II«. Şi vorbind un sătean din Basa­rabia, şi altul din Banat, şi altul dia Bucovina, şi altul din Ardeal şi altul din Dobrogea, ne vom cunoaşte mai (rine şi ne vom tai mai mult.

Cea mai marc decoraţie frauceză. Legiunea de onoare a fost dată unei ţărance văduve de 74 ani, care în timpul războiului şi-a con­dus singură gospodăria. A avut 14 copii, dintre cari 5 au murit pentru Franţa.

Bancă popnlară în Capitală. Dumi­neca trecută în strada Agricultori No. 48 s'a înfiinţat o Bancă po­pulară pentru „încurajarea micilor industriaşi".

Ce a păţit M. S. Regele la Vişenl de jos. Se ştie că M. S. Regele a vânat zilele trecute cerbi pe mun­tele Faina din Maramureş. Aici toată corespondenţa venea prin oficiul poştal Vişeul de jos, cel mai apropiat. Primind corespon­denţa nu odată M. S. a văzut că telegramele vin cu mari întârzieri, şi într'o limbă de neînţeles. Curios de cum funcţionează oficiul poştal, M. S. a vrut să vadă In persoană personalul oficiului.

Terminându-se vânătoarea M. S. a venit la oficiul poştal cerând să i se prezinte dirigintele.

Dar dirigintele era dus după in­teresele sale personale. In oficiu nu se găsea de cât două domni­şoare unguroaice pe care M. S. le-a întrebat pe româneşte dece întârzie telegramele.

In loc de orice relaţiuni, dom­nişoarele răspund M. S. „Nem tudok románul, csak magyarul be­szélek, (nu ştim româneşte; numai ungureşte vorbim)".

Acest răspuns a nemulţumit pe M. S. care a cerut primpretorelui, (subprefectului) prezent la această scenă, să ia măsuri de înlocuirea funcţionarelor cu alţii cari ştiu limba română, şi să raporteze „din înalt Ordin" autorităţilor superioare cerând luarea de măsuri.

Ziare noui. In ziua de 15 Octombrie la Bucureşti, a apărut un nou ziar „România", organ al partidului naţional-român; tot în Capitala ţării a mai eşit un ziar „Plutus", caro se ocupă cu chestiunile eco­nomice şi industriale ale ţării. Ia­răşi semne bune.

Ziua naşterii Prinţului t'arol. La toate bisericile din ţară, Marţia trecuta în 16 Octombrie, s'a oficiat o slujbă religioasă, cu prilejul săr-bătorirei zilei naşterii a A. S. Re­gale principele Carol. Principele s'a născut în 1893, şi a împlinit 30 ani. Şi noi alături cu toată suflarea româneasca, îi urăm: să­nătate şi ani mulţi şi fericiţi.

Mari fuituri de vite. Furturile de vite se ţin lanţ în jud. Dorohoi.

Aşa, în comuna Bivol, hoţii într'o singură, noapte, au furat din graj­dul săteanului Adam Horodincu doi cai, iar de la săteanul Gheorghe Coast. Gavril, din aceeaşi comună au furat un cal şi o iapă.

Un alt fmt îndrăzneţ s'a făptuit în comuna Avrămeni.

Aci s'a furat de către hoţi un mare număr de cai sătenilor Ghe­orghe Gheorghiu, Neculai Baciu şi alţii. Hoţii încă n'au putut fi prinşi.

Bandiţii atacă o poştă rurală. Fac­torul poştal Chirica Ntculai pe când venea de la oficiul poştal din Darabani jud. Dorohoi cu căruţa poştei spre Hudeşti, trecând prin pădurea Conceşti, a fost atacat de 3 hoţi. Bandiţii după ce l-au bătut pe poştaş l'au jefuit de 20 mii de lei.

Expoziţie. Iq târgul Lipcani din judeţul Hotin s'a ţinut o expoziţie de animale.

S'au dat premii în bani, în sumă totală de 15.700 iei precum şi me­dalii şi diplome de încurajare.

S'au dat 42 premii în bani. Spargerea unei biserici. Răufăcă­

tori prin scoaterea gratiilor delà o fereastră, s'au introdus în biserica din satul Leucuseşti (judeţul Făl­ticeni,) furând scoarţele evanghe­liei tare era legată in aur şi îm­podobită cu pietre scumpe. Tică­loşii, se ating şi de cele sfinte !

Vizita „Astrei" Ia Bucureşti. In zilele de 27 şi 28 Octombrie s'a hotărât ca sociatatea „Astra" din Ardeal să facă o vizită culturală în Bucureşti. Comitetul „Caselor Naţionale" a chemat comitetul pentru a fixa programul primirei membrilor „Astrei" cari vor fi în număr de una mie.

Cât costă o pâine O pâine eostă in Germania cu începere delà 10 Octombrie c. 76 milioane de mărci.

Care articole au exportul liber. Guvernul ţării a încuviinţat expor­tul (eşirea peste graniţă) fără nici o autorizaţie (învoială) specială la: seminţe de muştar negru, de ră­pită sălbatică şi de rapiţă de pri­măvară; apoi: zdrenţe de lână, oarnea de cal şi măgar, pieile de miel, de berbeci şi de oi tunse, coarnele, copitele, maţele uscate şi sărate, burţile, beregăţue, semin­ţele de trifoi, de mac, de cr.ison şi de dovleac (bostan), rogojinile, măturile, cleiul, papul de cizmărie, sticlăria fabricată la noi şi ipsosul La toate acestea se vor plăti nu­mai taxele legale.

Şcoala de misionare din Văleni. Primim: Domnule Director, Vă rog a anunţa că delà 1 Noembrie se deschide la Vălenii de Munte Şcoala de misionare naţionale şi morale, înfiinţată de mine pentru a complecta şi armonisa cunoştin­ţele căpătate în liceu, ori de se ur­mează Universitatea ori nu. Ele­vele au bursă de o mie de lei pe lună. Nu vor avea să se plângă de întreţinere.

Primiţi, vă rog, mulţumirile mele pentru această înştiinţare. N. Iorga

S f a t u r i ş i r e ţ e t a dau contra 7 Lei trimişi prin mandat poştal tuturor care doresc a se lăsa de urâtul obicei al fuma­tului. M. MIHĂILESCU, Strada Bucureşti 70. SLATINA OLT.

De-ar fi şi la noi aşa, ce bine ar fi! „Foa ia P o p o r u l u i " d in Cle­ve l and (Statele-Unite) scr ie că soţ ia n o u l u i p re şed in te a l Ame­n é e , Coolidge, câ rpeş te şi acu­m a ciorapi i b ă r b a t u l u i ei şi ai copiilor. Cu toa te că a a j u n s la cea m a i m a r e cinste şi domnie , nu i r u ş i n e şi n u se r e t r a g e de l uc ru l case i : de cusut , de câ rp i t şi a l te le . Ce zic la a s t a une le din doamne le n o a s t r e ?

0 groaznică explozie Ia Varşovia. Cu câteva zile în urmă s'a pro­dus o îngrozitoare explozie la pulberăria armatei din oraşul Var­şovia din ţara Poloniei. Sunt vic­time 28 de morţi, 48 grav răniţi şi 110 uşor răniţi. Autorităţile ci­vile şi militare, care au deschis o cercetare, au aflat că e vorba de o faptă criminală.

Nenorocire. Săptămâna trecută, o nenorocire s'a întâmplat pe te-ritorul comunei Beehea, jud. Co-vurlui. Un aeroplan pilotat de sub-locot. I. C. Constantinescu, plecat de la grupul de aviaţie din Tecuci spre Galaţi, a suferit o pană la motor.

Aeroplanul s'a prăbuşit în viile boereşti de lângă Bechea. Sătenii văzând nenorocirea au venit să de ajutoare. Aviatorul rănit la cap a fost scos de sub sfărămături, şi dus la spitalul din Bechea.

Preţurile Ia Moscova. Un străin venit de curând din Rusia spune că viaţa în Rusia este încă foarte scumpă. Astfel la începutul Junei Septembrie dolarul a fost egal cu 735 milioane ruble, iar pe la sfâr­şit a ajuns la 435 milioane ruble.

O sticlă de bere costă 100 mi­lioane ruble, un ceai 35 milioane

j ruble, un funt de struguri 60 mi-Í lioane ruble, un ou fiert 5 milioane І ruble, o cutie de ţigări 100 mi-j lioane ruble, etc. I Adunarea generală a învăţătorilor

diu Chişinău. La 7 Octombrie cr. a avut loc adunarea generală a în­văţătorilor cu scop de a-şi forma o bancă.

Ca preşedinte al adunărei a fost ales d-1 Boberneaga.

S'a luat o hotărâre în privinţa , dobânzilor care trebue să fie luate

asupra sumei ce trebue să fie de­pusă de fiecare membru şi altele.

La sfârşitul şedinţei s'a procedat : la alegeri şi au fost declaraţi aleşi:

d-1 I. Z. Nica preşedinte ; dl Popa Papov vice-preşedinte ; dl Berhb-Casier contabil şi dl Boberneaga secretar.

Către sprijinitorii noştri. P r e ­oţi, î nvă ţ ă to r i şi s ă t en i c ă r t u ­ra r i , vă r u g ă m să* r ă s p â n d i ţ i a-ceas ta foae câ t m a i mu l t . Mij­locul a r fi a ces t a :

Să î n d e m n a ţ i pe p r i e t en i să o c i tească ;

Să ne t r im i t e ţ i l is te cu n u m e ­le acelor gospodar i ca r i credeţ i că s 'ar a b o n a la foae;

Cineva d in sat , iubi tor de car­te, să ne cea ră u n n u m ă r de foi, ca s ă le î m p a r t ă pe bani , l a ţă­r a n i . Dacă în sa t s 'ar găsi o p r ă ­văl ie u n d e să se v â n d ă foia a r fi şi m a i b ine .

• O foae costă 3 lei i a r p e n t : u I s t r ădan i e , d ă m 60 ban i , ad ică să 1 p r i m i m n u m a i 2 lei 40. 1 Cu felul aces ta de împrăş t i e -\ re a „Cul ture i Poporu lu i " , vom

fi în s t a re să a d u c e m cât ma i ! m u l t e î m b u n ă t ă ţ i r i l a ea.

Cea mai luugă calc ferată din lame. Cea mai lungă cale ferată din lume va fi după terminarea ei, calea fe­rată panamericană. Această cale va duce delà New-York peste Me­xico şi istmul (îngustimea) de Pa­nama, prin Columbia, Equador. Peru şi Bolivia, aşa dar dealungul coastei apusene a Americei de sud la Argentina şi se va termina la Buenos-Aires. Construirea acestei linii ferate se va face de către fie care ţară, pe pământul căreia tre­bue să treacă această linie. Unele state americane, precum Statele-Unite, Mexico şi Argentina au şi terminat porţiunea lor de cale ferata.

Delà New-York până la Buenos-Aires, noul dram de fier va stră­bate o depărtare nu mai puţin de 16.000 kilometri, aşa dar va întrece cu mult calea ce duce peste Siberia delà Petersburg la Wladivostok. Cam vreo două treimi din calea plănuită este deja gata.

Ţarul Ferdinand să fl înnebunit. Ziarele din Sofia (Bulgaria) aduc ştirea că ex-ţarul (împăratul) Fer­dinand'al Bulgarilor a Început să dea semne de nebunie din cauza ultimelor întâmplări din Bulgaria, cari l-au preocupat aşa de mult, încât i-au pricinuit o turburare a creerilor.

Bucovinenii la expoziţia agricolă din Iaşi. Săptămâna trecută au so­sit 800 cărturari şi săteni din Bu­covina spre a vizita expoziţia agri­colă şi oraşul.

Din gară toţi oaspeţii au plecat în frunte cu muzica militară, în-dreptându-se spre Piaţa Unirei unde aştepta o lume foarte multă.

In piaţă au vorbit din partea primăriei d. Diaconescu ajutor de primar, răspunzând din partea bu­covinenilor dnii Teofil Doboş de­putat, şi Cojocariu prefectul jud.

j Suceava, arătându-şi mulţumirea I de a se afla în capitala Moldovei • întregite. ! După ce-au fost găzduiţi, buco­

vinenii s'au îndreptat spre expo-j ziţie unde a avut loc o masă oo~ ! mună a conducătorilor.

Dummecă, 21 Octombrie 1923 CULTURA POPORULUI Numărul 30 — Pagina 6.

O înălţătoare sărbătoare a Dorohoiului In ziua de 2 Septemvrie a. c. a

avut loc serbarea des vel i re i „Mo­numentului Luptătorilor" din co­muna Vâiful Câmpului din jud. Dorohoi.

La ora 8 dimineaţa a sosit Reg. 29 Inf., în frunte cu bravul colo­nel Buruiană. Au luat parte au­torităţile comunale şi lume multă. Sfinţirea apei a fost oficiată de către preoţii: Gh. Măzăreanu, Mă-cărcscu, Cărăuşii şi Vasile Enaehe preotul paroh din localitate.

In timpul când întreg clerul ru­ga pe bunul Dumnezeu pentru sfinţirea apei, în lungi coloane de trăsuri au sosit şi fraţii bucovineni pentru a iua şi ti parte la însu­fleţită sărbătoare. Iu faţa mulţimii mişcată până la lacrâroi monu­mentul a fost desveiit de către doi invalizi de război. Dopa sfinţire d. Dimitrie Urzică, institutor şi căpitan în rezervă, citeşte actul de fondat ie, precum şi tabloul tuturor luptătorilor din această comună, luptători cari a u luat parte în războiul de la 1916—1919. Apoi dsa le încredinţează primarului comunei N. Puiu pentru a le pune în saloanele primăriei ea un im­bold spre muncă cinstită celor ce vin după dânşii. Prezintă apoi preotului paroh V. Enaehe tabloul cu fotografiile celor 115 morţi pe câmpul de onoare, cu frumoasa rugăminte de a-1 pune la locul de cinste în sfântul altar, în semn do adâncă recunoştinţă şi dragoste

neţărmurită pentru eroii căzuţi în luptă. Telegrama trimisă de M. S. Regele, luptătorilor din com. Vâr­ful Câmpjlui, este citită în plin public de către aeelaş domn Di­mitrie Urzică.

Şirul cuvântărilor a fost început de către bunul şi blândul părinte Gheorghe Măzăreanu, care îu cu­vinte frumoase slăveşte dinastia, neamul şi ţara şi, admiră cu toată sinceritatea gloria armatei Române. Muzica cântă Imnul Regal.

Dl Maior Găluşcă spuwe despre suferinţele îndurate de aceşti lup­tători in răsboiul mondial precum şi de dorul sfânt moştenit de la strămoşii lor ,.Unirea tuturor Ro­mânilor" într'un singur mănunchi. Muzica cântă acelaş imn. Dl Luca Buliga, într'o frumosă limbă ro­mânească arată sentimentele nu­trite de fraţii de dincolo pentru patria mumă Slăveşte neamul, ţara şi armata română. Muzica cântă. Dl Gr. Şoltuz, face o prea fru­moasă asemănare între moartea obişnuită şi moartea vitează. Ad­miră eroismul soldatului român şi urează întregii armate, dinastiei şi neamului, fericiie în viitor. Muzica cântă. Dl Ianeu, directorul Şcoalei Normale Şedriceni, într'o caldă cuvântare face un istoric al jertfe­lor aduse pe altarul patriei de în­treaga populaţie a satelor şi a oraşelor în vremea acestui crâncen răsboi. Dsa aminteşte tuturor mo­mentele grele prin care au trecut,

încât lumea adânc mişcată a în­ceput să lăcrimeze. Muzica cântă o doină. începe apoi defilarea ar- ! matei in faţa Monumentului. La j fel m defilat şi câteva scoale din ! Bucovina. La ora 12 ofiţerii şi ; corpul didactic bucovinean au luat j masa dată de comitetul de coiv- j ducere al „Monumentului Luptă­torilor" într 'una din sălile şcoalei No. 1. Trupa a luat masa pe to­loaca din faţa şcoalei. După masă s'a jucat în curtea şcoalei o horă mândră de către toţi cei veniţi.

La ora 3 după amiază a avut loc partea artistică a acestei săr-bări. Au fost frumoase coruri, şi

j piese de teatru, datorită "In mare J parte şcoalelor din Bucovina de î sub conducerea Dnilor Boea şt j Luca Buliga, cari în frurnoasole I lor producţii au dat dovezi de fe-I Iul cum ştiu şă-şi crească satele, j" Piesa „Năpasta" a fost jucată de i un grup de elevi ! Printre cei de faţă Í au fost: dna şi d. ! dra Boea; drele Bucevschi, Euge­

nia Franchie şi altele. Dapă tea- \ I tru urmează dansul care ţine până j la ora 6 dimineaţa când ia sfârşit \ ; şi serbarea. D. VĂLEANU

: O instituţie c u l t u r a l a ( : de m a r e Î n s e m n ă t a t e j I In „Moni toru l Oficial" No. 113 I

din 19 Sept. 1923 s'a p r o m u l g a t j legea p e n t r u r e c u n o a ş t e r e a ca j per soană m o r a l ă şi" ju r id ică a j Reun iune i „Cele Trei Crişuri", !

tun localitate, din Bucovina Buliga ; d. şi

cu ca rac t e r cu l tu ra l şi de p ropa­g a n d ă na ţ iona l ă . Aceas tă ins t i ­tuţ ie în temeia tă încă de a c u m •t an i de zile de către d-1 George Bacalogiu,. în t i m p u l cel mai prielnic, în t impul f r ă m â n t ă r i ­lor bolşevice p e n t r u consolida­rea un i t ă ţ i i sufleteşt i şi na ţ io ­na le a r o m â n i l o r d in Bihor şi jur .

R e u n i u n e a „Gele Trei Crlşari" în f run tea că ru i a s tă d-1 Baca­logiu, ca re a făcut jertfe m a t e ­r ia le şi a desvol ta t o m u n c ă rod­nică are la act ivul ei o m u l ţ i m e de man i fes t a ţ iun i cu l tu ra l e . S'au organiza t n u m e r o a s e şeză­tori şi expoziţii în Cluj şi Ora-dea-Mare, la car i şi-au expus tablour i le cei ma i ta len ta ţ i pic­tori r omân i şi s t r ă in i . Au fost, înf i in ţa te n u m e r o a s e biblioteci în Oradea-Marc si al te m u l t e sa­te d in Bihor ; şcoli de adu l ţ i (pent ru î n v ă ţ a r e a l imbii r o m â ­neş t i ) ; s 'au t ipă r i t b roşur i de p r o p a g a n d ă şi se redac tează re­vis ta l i t e ra ră „Cele Trei Cri­ş u r i " u n a d in t re serioasele re ­viste de l i t e r a tu ră d in ţ a ra noas ­t ră , şi care a re g r u p a ţ i în j u r u l ei b u n i scr i i tor i r o m â n i . Aceas tă revis tă e în al IV-lea a n de v ia ţă .

In c u r â n d r e u n i u n e a va scoate o a l tă rev is tă sub t i t lu l „Cele Trei Cr işur i p e n t r u po­por" ; aici se vor publ ica l u c r u r i folositoare pen t ru să teni pe în­ţelesul şi în gra iu l lor neaoş ro­mânesc .

S C R I S O R I D E L A O R A Ş E

Pax

Din R.-Sărat. La socie ta tea „Economia" din

local i ta te a fost expusă c â t v a t imp o or iginală h a r t ă a Româ-niei-Mari (scara 1:1.000.000), lu­cra tă în relief de î n v ă ţ ă t o r u l Mihail C. Roşea din com. Gal­benii, f i a r t a a re în cele p a t r u col ţuri p a t r u m a r i figuri ale n e a m u l u i : T ra i an , Decebal, Mi-hai Viteazul şi Regele Fe rd i ­n a n d . Ea va fi expusă şi bi u n muzeu regional , care se va or­ganiza în c u r â n d pe lângă P r e ­fectura R.-Sărat .

Pe la mij locul lune i Octom­brie au loc la Tea t ru l C o m u n a l din local i ta te se rbăr i le p e n t r u c o m e m o r a r e a j u m ă t a t e de veac a societăţ i i academice „Româ­nia J u n ă " ' d i n Viena. Vor da concursu l d-uii Octavian Mo-şescu, p reşed in te le comi te tu lu i executiv al societăţi i , J e a n Ata-nas iu , cunoscu tu l bar i ton, p r e ­cum şi m a i m u l ţ i d i le tanţ i d in local i ta te .

Cu această, ocazie, r ev i s t a „A-

nalele R î m n i c u l u i " va scoate u n n u m ă r înch ina t acestei socie­tă ţ i , care a juca t u n roi a t â t de i m p o r t a n t în t r e cu tu l cu l t u r a l şi na ţ iona l al n e a m u l u i româ­nesc de p r e t u t i n d e n i .

- Secţia locală a „Ligii Cul tu­r a l e " <i-n ţ inu t la sfârş i tu l lu­nci Sep tembr ie a d u n a r e a a n u a ­lă, la care au vorbit d-nii iose-fache Oroveanu, preşedin te , N. Dicescu, v icepreşedinte , şi G. to iganda . m e m b r u în comitet . -Vu fost aleşi doi cenzori în per­soanele d-lor dr. C. Ţ î n ţ ă r e a n u , inspector genera l ve ter inar , şi Gh. Cons tan t inescu , farmacis t . Dea semeni s'a a l că tu i t ser ia conforinţelor care u rmează _ să se ţ ină s ă p t ă m â n a l în a n u l 1923—24.

— Societ. „Chindia" , al cărei suflet e d. Menelas Chircu, îşi va re începe, oda t ă cu ven i rea toamnei , rodnica- i ac t iv i ta te . Se vor o rgan iza f rumoase „chin­dii", la care vine m u l t ă lume îmbrăca t ă în cos tum na ţ iona l ,

şi la ca re se joacă n u m e r o a s e d a n s u r i ' r o m â n e ş t i , une le a v â n d ch ia r figuri carac te r i s t ice jude­ţu lu i l l O S t n i . . ' |:-„i Gaiii!

Din Miercurea-Ciuc (juîî. Troi -Scaune) .

In z iua de 7 Octombrie cr. s'a ţ inut în Mercurea Ciuc o expo-zi ţ ie- târg, o rgan iza t ă de „Comi­sia Zootcchnică J u d e ţ e a n ă " de sub p re şed in ţ i a d-lui Şt. Spă­tar i i , prefectul j ude ţu lu i .

Au fost expuş i : cai, epe, a r m ă ­sar i , apoi t au r i , vaci şi j un inc i , r u m şi oi şi porci .

S'au î m p ă r ţ i t medal i i de aur , a rg in t şi de bronz celor mai fru­moase a n i m a l e .

S'au ma i î m p ă r ţ i t t r ecă to r i lo r şi p remi i , în bani , î ncepând de la 200 p â n ă la 1000 lei de gospo­dar , în totul 15 mi i de- lei, din cari 10 mii a u fost a d u n a ţ i p r in s t ă r u i n ţ a prefec tur i i de judeţ , iar 5 mii de lei daţ i d e Minis te­rul Domenii lor .

P r emia ţ i i a u fost toţi secui , n u m a i u n u l a fost r o m â n .

.Şi să mai zică pol i t ic iani i m a ­ghia r i că facem deosebiri de 'na­ţ ional i ta te!

Dar să judece d u p ă ce au fă­cut ci când a s u p r e a poporul ro­m â n .

Noi s u n t e m ie r tă tor i şi buni . Le cerem n u m a i u n lucru , în s c h i m b : să fie cetă ţeni bun i şi cu respec t de legile ţării r o m â ­neşt i , s. T.

O RECLAMA folositoare . • . . • . care s e t i p ă r e ş t e

face în „CULTURA POPORULUI" in 5 6 mi i de e x e m p l a r e . . *. . *.

4!»

I Special ităţi le faforîcei de b e r e C Z E L L din C l u j

1 ' H e r c u l e s ' Stere n u t r i t oare , spec ia l H a l e a b r u n ă

«lin m a l t dabin — şi

'Monostor' B e r e d e s c h i s ă — m u l t a p r e c i a t e , 1 4 - 2 4

din с а ш а cal ităţi lor l or nelntrecnte s'au dove­dit efi marca cea mai superioară. Me c a p a t a pretntindeni« jj»

CURELE D E TRANSMISIUNE f de următoarele specialităţi: Curele de pieţe pentru dinamuri, Compre-soare şi tot teiul de pici pentru întrebuinţare technica — lifereaià

F R A T U R E N N E é C O I P , SOCIETATE ANONIMA C L . I J Л . -

INSTITUTE

* AFILIATE:

S.A. Cassa de păs­trare a judeţului Turda Arie:f diu Turaa, S. A. Casa de păstrare a ju­deţului Odorliei în OdorheiuSecuiesc, S. A. Casa de păs­trare şi Banca Eco­nomică din Jude­ţul Alba Inferioa­

ră diu Aiud.

CASA DE PĂSTRARE ŞI CRE­DIT S.A. PE ACŢIUNI CLUJ.

P I A Ţ A I T f l î I t t K I

CAPITAL: 16,000.000 LEI REZERVE: 15,000.000 LEI

FILIALE: DEJ, DICI0SÀNMARTIN, ALBA-ÏULIA ŞI TÂRGU-MUREŞ

11 -ІІ--1Я

Magazine le de marfă ale casei de păstrare $i de cre­dit S.A pe acţiuni din Cluj se află lângă gară. — Se primesc depuneri, se escontează po­liţe, se execută plăţi în ori ce lo­calitate, si se exe­cută în mod avan­tages ori ce afa­ceri de bancă. 0-feră casete spe­ciale c l i e n ţ i l o r (safe) Bancă cn dreptul de a opera si cn devize.

• C : — — — - a Stiele şi oglinzi pentru mobila, şlefuite în stil baroc, in formă de stea şi flori, precum şi după desemiri se pregătesc artistic la fabrica şi şlefuito-

ria de sticle şi oglinzi

CLUJ, Str. Vlalmţă 3. Telef. 147. RESMĂLŢUIM OGLINZI STRICATE

•AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

CETIŢI ŞI A B O N A Ţ I \

CULTURA POPORULUI È •

ТТТТТТТТѴТТТТѴТТТТТТТТТТУТ

І С І Ж - І І О Ш А Ш А S o c i e t a t e g e n e r a l ă d e a s i g u r a r e

Sediul central: Bucureşti, strada Wilson 3 .

Fondată Capital de acţiuni, deplin vârsat . . Lei 24,060,000 Fondată la anul Rezerve şi diverse garan(ii, peste . . Lei »00,000,000 la anul 1879 Daune plătite In 1921 Lei 57.571,559 1879

Daune plătite delà întemeierea Societăţii Lei 368,886,642

Oficiul regioual pentru Ardeal, Banat, Crişasa şi Mararaurăş se află î» CLUJ, Calea Victoriei Xo. 27. Telefon 527. în palatul propriu.

Reprezentanţa Generală peatrn BANAT se alla în TIMIŞOARA, Splaiul slâng al Beghenlui 1, casa proprie.

A g e n ţ i i R e n e t a l e : ARAD, Bulevardul Regele Ferdinand No. I.; BRAŞOV, SIBIU, 0RADEA-MARE, TARGUL-MURĂŞ şi SATMAR la Banca Românească. A g e n ţ i i p r i n ­c i p a l e ş l s p e c i a l e : Aiud, Aiba-lulia, Bistriţa, Blaj. Caransebeş, Diciosânmărtin, Deva, Hunedoara, Lugoj, Orşova Gravita, Sebeşul-sasasc, Sigheiul-Marmaţiei, etc. etc.

Societatea 2 > А С і А - К О М А Л т І А prin toate agenturile sale primeşte asigurări în toate ramurHe ca: Viaţă, Incendiu, Grindină, Accidente, Furt prin spargere şi Transporturi, ofe­rind cele mai reale avantagii prin garanţiile de soliditate ce prezintă şi prin grija ce poartă de interesele asiguraţilor, din toate punctele de vedere. V - , încercaţi şi vă convingeţi!

Lloyd Expree 1370. 10-37-25

BANCA ARDELEANĂ SI CASA DE ECONOMII S.A. Primeşte depuneri spre frur-lifieare cu livrete şi cont-curent, pe lângă dobânzile eele mai avantagioase, efee-tuiază plăţile oricând fără nici un anunţ prealabil. — ooooooooooooooooooooooooooo Scontează cambii. Efectuiază remiteri în ţară şi streină-late în cel mai scurt timp ?» pe lângă condiţiunile eele mai avnntagioase. Cumpără şi vinde monede streine. x.r

F O N D A T A Î N A N U L Í894.

CLUJ, PIAŢA UNIRII

SUCURSALE ÎN T.-MURAŞ, UIOARA, REGHINUL-SÁSESC SI TURDA. INSTITUŢII AFI­LIATE t „BANCA DE CREDIT S.A." DEJ; „BANCA ŞI CASA DE ECONOMII SOCIETATE PE ACŢII" ÎN GHEORGHENI

Safe-depozitele le ţine la dis­poziţia on. clientele, pe lângă provizionul cel mai wie. x.r Întreprinderi industriale a-parţitiăioare sferei de intern a buneii: „Întreprinderea p. îngrăşarea de porci şi indus­tria de carne" ». a. Gherla; „8. A. p. Morărit, industria Lemnului şi Mărfuri" 7g.-Murăş; „agricultura Arde­leană1' s. a. Cluj; „Societatea Anon. de clădiri" Cluj, etc.

Capital social 40 milioane lei deplin vărsat, Rezerve 8 milioane lei 18-6-; 9

F a b r i c a d e Ьere d i n T n n l a A .

K O R O N A Р Д В"^ЛВ П Й' G L O R I A

CEA MAI GUSTUOASĂ BERE DESCHISĂ b B CUTATE RECUNOSCUTĂ CA BlftA BERE PIN M A L Ţ DUBLU o o o

TELEFON No. 3 9 4 un DEPOZIT PRINCIPAL: C L I J , CALEA DOROBANŢILOR II oo> TELEFON No. 3 9 4 28 9—11

SOCIETATE ANONIMA ROMÂNA SEDIUL CENTRAL : BUCUREŞTI B A N C A C H R I S S O V E L O N I

SUCURSALA CLUJ, STRADA MEMORANDULUI N-rul 8. SUCURSALE : BRÁILA, CONSTANŢA, CLUJ, GALAŢI, SIBIU, NEW-YORK (AMERICA), CONSTANTINOPOL (TURCIA). ÂFILIAŢIUNI t BANCA CHRISSOVELONI & CO., DIN PARIS ţ BANCA CHRISSOVELONI, BISTEGHI & CO., DIN VIENA.

CAPITAL SOCIETAR DEPLIN VĂRSAT: LEI 150,000,000.

Face orice operaţiuni de bancă. — Scontează portofoliul comercial, cupoane şi titluri eşîte ia sorţi. Deschide conturi curente. — Se însărcinează a face plăţi în orice oraş din ţară. — Emite cecuri şi acreditive asupra oricărui oraş din ţară .— Liberează scrisori de credit.— Primeşte bani în deposit şi cu librete de economii, plătibile la vedere şi pe termen fix, pentru care plăteşte dobânzi avantagioase. Prin mijlocirea sucursalei sale din N e w - Y o r k se însărcinează a face plăţi pe tot teritorul României-27—-1—11. Mari pentru Românii din America

9

"^t^ O r i c e f a m i l i e <* 44^* îşi p r o c u r a p e n t r u co§ă ^ ^ ^ ^ V «

и < | Г І Ш І Х BOGSZA p e n t r u c a e v e r i t a b i l

şi n e î n t r e c u ţ i

1 0 - 2 4

» • • * » A * * » * * e # A # ( u A A A * » A AAAS,A&AA»tAA(i.AAAAAAA A A ft Ä A * A»AAe.AAAAAAAAAAAA&AAţ,A»AAAAAAt.AAA0 4 » « I »

1 S o c i e t a t e a A d r i a t i c ă d e A s i g u r a r e în T r i e s t e

«» DIRECŢIUNEA PENTRU ROMÂNIA: CLUJ, STRADA MEMORANDULUI NR. 10. Ü » C A S A P R O P R I E , , L - T E L E F O N N R . 6 7 0 .

«I» R E P R E Z E N T A N Ţ A G E N E R A L A P E N T R U T R A N S I L V A N I A : . C L U J , S T R A D A М Е М О -R A N D U L U I N U M À R U L 1 0 . T E L E F O N N R . 6 4

A G E N Ţ I I L E G E N E R A L E Ş I P R I N C I P A L E Î N : A R A D , B R A Ş O V , C E R N Â U Ţ I , T I M I Ş O A R A , O R A D E A - M A R E , S À T M A R , S I B I U . T . - M U R E Ş 3 4 - 0

II PRIMEŞTE ASIGURĂRI ÎN RAMURILE: INCENDIU, GRINDINA, VIAŢA, FURT «• PRIN SPARGERE, ACCIDENTE, ETC., ETC., ÎN CONDIŢIUNI AVANTAGIOASE

« »

4И «< « I « I « I « I « I

Tiparul tipografiei „VIAŢA '. Cluj, Strada Baba Novac No. 13/a - Telefon No. 5 - 1 3